Ni s-a poruncit nu numai să răbdăm, ci și să cugetăm la cele ce se petrec cu noi și să înțelegem. Sfinții Părinți socotesc cugetarea ca una dintre cele mai importante lucrări pe calea mântuirii.
Dracii nu pot combina rugăciunea pentru cineva cu osândirea lui. Și în clipa aceea, când ne rugăm pentru cineva, toată lucrarea luptei cu osândirea s-a urnit din loc. Pentru că aici noi nu zicem nimic despre așa-zisa vină pe care omul ar avea-o înaintea lui Dumnezeu și pentru care Acesta ar trebui să-l ierte, ci doar chemăm asupra omului binecuvântarea lui Dumnezeu, ceea ce de obicei se face pentru fapte bune, nu pentru rele.
Adesea se recomandă, în lupta cu această patimă a osândirii, rugăciunea:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, înțelepțește, apără și mântuiește pe robul Tău (numele) și pentru sfintele lui rugăciuni, miluiește-mă și pe mine, păcătosul!”
Cu adevărat, această rugăciune nu se poate împăca deloc cu osândirea. Însă, din nefericire, printre oamenii din jurul nostru nu se află prea mulți rugători.
Dmitry Semenik, Probleme psihologice – obstacol pe calea vieții duhovnicești, Editura Sophia, București, 2015