Diavolul atacă permanent, cum zice Mântuitorul: „Stă ca un leu, căutând pe cine să înghită”. Atacă permanent. Diavolul nu este o putere. Diavolul este un tolerat. Omul are mult mai multă putere decât el, pentru că e botezat şi are harul şi puterea lui Dumnezeu asupra lui. În plus, faţă de multe alte lucruri, omul are înger păzitor, care ştie şi cunoaşte toată lucrarea diavolului asupra omului. Dar nu poate determina îngerul păzitor mântuirea omului fără om.
Diavolul se mulţumeşte chiar şi numai cu un fir de păr, dacă-i dai din tine, că prin asta stăpâneşte tot. Adică răul nu are nici un fel de relaţie cu binele, cu nici un chip. Dar el a fost distrus de moartea şi Învierea Mântuitorului şi i-a mai rămas, cum zic Sfinţii Părinţi, numai vârful cozii, adică o putere foarte neînsemnată, dar activă, pentru a-l ispiti pe om, ca să-l încununeze.
Binele şi răul sunt mereu prezente în om, datorită ispitirii. Nu totdeauna ne ispiteşte vrăjmaşul, căci ispiteşte şi neputinţa omenească. Diavolul atacă permanent, dar dacă te rogi cu insistenţă, nu are nici un fel de putere. Dacă te închini, închinarea şi Crucea au o foarte mare putere asupra lui, pentru că zicem: „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!“, adică toată înălţimea, toată adâncimea şi toată lăţimea sunt pline de Sfânta Cruce.
Aşa că avem la îndemână foarte multe arme împotriva diavolului. Avem Sfânta Cruce la îndemână, avem credinţa, avem harul lui Dumnezeu, mai ales, care ni s-a dat la Botez, ca noi să biruim. Dar ne-a mai lăsat şi un adversar, ca să ne putem încununa, ca să luptăm cu cineva, să luptăm cu el, adică pe îngerul rău. Şi frumoasă e perioada asta de luptă! Deci să fim treji şi să cerem harul Duhului Sfânt, ca să putem birui.
Şi ce să facem? Să te mărturiseşti bine, că tu ştii ce-ai făcut. Te mai ajută duhovnicul. Dar nu trebuie să te bazezi numai pe ajutorul duhovnicului. Trebuie să te sileşti tu, înainte de asta. Cu o hârtiuţă în mână. O metodă mai eficace este să-ţi scrii păcatul pe hârtie atunci când îl faci, zilnic. „Uite, eu am greşit aici“. Şi treci acolo. Poţi să-l ţii cu semnele tale, să nu ţi-l cunoască nimeni. Şi o dată scris acolo, va fi spovedit sigur. Nu va fi uitat. Dar dacă nu eşti pregătit pentru spovedit şi sunt multe lucruri mărunte sau foarte importante, pe care le uiţi, nu eşti iertat. Dar dacă te-ai pregătit pe cât ţi-a fost cu putinţă şi ai uitat ceva, acelea sunt iertate.
Părintele Arsenie Papacioc