Unii spun că a cădea în curvie cu trupul și a cădea în ea cu mintea și cu inima sunt nelegiuiri de aceeași greutate și însemnătate. Ei își întemeiază această părere pe cuvintele Mântuitorului: ,,Tot cela ce caută la femeie spre a o pofti pe ea, iată, a preacurvit cu dânsa în inima sa” (Matei 5, 28). Greșită părere! Aceste cuvinte au fost spuse spre a arăta deplină porunca Vechiului Legământ; ele au fost spuse celor ce socoteau păcat doar curvia trupească, nepricepând că gândurile rele, printre care se numără și gândurile de curvie, ies din inimă și spurcă pe om (Matei 15, 19-20), despart de Dumnezeu (Înț. Sol. 1, 3) răpesc curăția – mijlocul vederii lui Dumnezeu. Desfătarea de gânduri și simțăminte curvești este curvie a inimii și spurcare a omului, ce îl face netrebnic spre părtășia cu Dumnezeu, iar curvia trupului este schimbarea întregii ființe omenești prin împreunarea cu un alt trup (1 Cor. 6, 16), este desăvârșită înstrăinare de Dumnezeu, e moarte, e pierzanie. Pentru a ieși din cea dintâi stare, omul are nevoie să se trezvească; pentru a ieși din cea de-a doua, trebuie să învie, trebuie să se nască din nou prin pocăință.
.
Sfântul Ignatie Briancianinov, Experiențe ascetice, Editura Sophia