Olgăi C.
Mă voi strădui să răspund la nedumeririle dumneavoastră.
1) „Gândurile şi simţămintele” dumneavoastră sunt în mod vădit de la vrăjmaşul. Cel mai puternic mijloc pentru a scăpa de ele este să le descoperiţi duhovnicului.
2) Când apar, să spuneţi neîncetat: „Doamne, miluieşte!” sau Rugăciunea lui Iisus, până când vor pieri aceste insuflări drăceşti. Amintiţi-vă cuvintele: înconjuratu-m-au (dracii), şi întru numele Domnului i-am înfrânt pe ei. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele, şi întru numele Domnului i-am înfrânt pe ei. Aşa trebuie să facă fiecare. Cu puterile noastre nu putem face nimic. Trebuie să ne smerim în toate.
În starea de deplină răcire şi întunecare a sufletului trebuie neapărat să împlinim pravila, în pofida răcelii, răspândirii. „Dă sânge şi primeşte duh!”
De fiecare dată când îşi dezvăluie păcatele cu căinţă sinceră, păcătosul devine mai apropiat şi mai drag duhovnicului. Acesta este un fenomen general. Vrăjmaşul caută să-l sperie pe om cu gândul că lucrurile stau pe dos.
În ce priveşte lucrarea exterioară, din afară e greu de spus. Dacă nu slăbiţi trupeşte, înseamnă că puteţi s-o îndepliniţi; dacă slăbiţi în mod evident, puteţi să scădeţi din sarcină şi să adăugaţi la mâncare.
În nici un fel de împrejurări să nu cădeţi în deznădejde: aceasta este mai cumplită decât orice păcat! Ea duce la moartea duhovnicească, iar câteodată la sinucidere. „Nu e păcat de neiertat, afară de păcatul nepocăit.” De aceea, trebuie să cerem iertare de la Domnul, Care nu doreşte moartea păcătosului, ci a venit să-i mântuiască pe cei pierduţi. Pe deasupra, nemincinos este cuvântul lui Dumnezeu, care spune: Celor ce îl iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine. Aşadar, de ce să ne descurajăm? „Ai căzut? Scoală-te! Iar ai căzut? Iar scoală-te, şi tot aşa până la moarte!” Acestea sunt cuvintele Sfântului Sisoe cel Mare. Căderile îl smeresc pe om, iar fără smerenie nu se poate primi nici un dar aici. „Celui smerit Domnul îi dă har”, că a căutat spre smerenia roabei Sale.
Iar noi toţi avem trufie cu duiumul. Cu vorbe nu putem fi smeriţi – şi iată că Domnul îngăduie să cădem în toate lucrurile de ruşine, ca omul să ajungă, măcar fără voie, să-şi dea seama de nimicnicia şi necuviinţa sa. Toată frumuseţea noastră, tot binele nostru sunt în Domnul şi prin Domnul. „Depărtaţi-vă de pământ, apropiaţi-vă de Domnul”, şi El vă va mângâia şi aici, şi în viaţa viitoare!
Vă felicit cu prilejul praznicelor ce se apropie! Domnul să vă învrednicească a le petrece în pace sufletească, în recunoştinţă faţă de El, Cel care ne iubeşte atât de mult, cu hotărârea nestrămutată de a nu-L trăda niciodată, de a nu-L jigni prin păcate, ci de a arăta prin împlinirea cuvintelor (poruncilor) Lui că aveţi şi dumneavoastră măcar puţină dragoste pentru El! Amin.
Domnul să vă păzească de tot răul şi de năpastele vrăjmaşilor! Faceţi din partea dumneavoastră ce puteţi, iar Domnul va face tot ce trebuie pentru mântuirea dumneavoastră.
Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi, Editura Sophia