
Mulți oameni caută fericirea ușoară, fără durere, fără suferință. Dar Hristos ne arată alt drum: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Matei 16,24). Crucea nu este o pedeapsă, ci este cheia vieții veșnice.
Crucea – scara către cer
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Prin Cruce vine bucuria în toată lumea.”
Orice necaz primit cu răbdare devine scară către cer. Când suferința este unită cu rugăciunea, ea nu ne doboară, ci ne înalță.
Răbdarea – arma creștinului
În vremuri grele, omul nerăbdător cade în deznădejde, dar cel răbdător se întărește în Domnul. Sfântul Isaac Sirul scria: „Răbdarea este mama mângâierii.”
Să înțelegem că fiecare încercare este un prilej prin care Dumnezeu ne curățește sufletul și ne apropie de El.
Crucea personală – dar, nu povară
Mulți se întreabă de ce au necazuri. Dar fiecare cruce este tocmai locul unde Hristos ne așteaptă. Dacă o purtăm cu credință, ea devine izvor de binecuvântări.
Bucuria Învierii vine prin Cruce
Nu putem ajunge la Înviere fără a trece prin Cruce. Așa cum Hristos a biruit moartea prin jertfa Sa, tot așa și noi dobândim mântuirea prin acceptarea Crucii în viața noastră.
Concluzie
Crucea nu este simbolul durerii, ci al biruinței. Cine se leapădă de cruce se leapădă de mântuire. Cine o primește cu dragoste descoperă adevărata pace.