Ortodoxia este credința care ne învață cum să trăim cu adevărat, cum să ne purtăm. Ortodoxia este calea viețuirii.
Domnul Iisus ne spune lucrul acesta: „Vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor” (Matei 10, 16). Este o realitate că, trăind în această lume cufundată deplin în rău, creștinul se simte ca un miel printre lupi. Mielul care se află între lupi este de două ori primejduit: întâi, că lupii se reped asupra lui și-l sfâșie – dar Hristos nu pentru asta ne-a trimis în lume, ca să fim sfâșiați și să pierim. Apoi, că-i vine gândul că printre lupi nu se poate trăi decât purtându-se ca lupul și începe să-și ascută dinții și să-și scoată ghearele, adică mielul învață să urle ca lupul și se preschimbă în lup. Dar, iarăși, nu pentru asta ne-a trimis Hristos în lume. Și El ne dă soluția: „Fiți, așadar, înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” (Matei 10, 16).
Iată că mintea și înțelepciunea sunt ca un fel de ochi lăuntric, un ochi cu care putem privi, pe lângă ochii trupești cu care privim această lume, cum privesc muștele și albinele cu miile lor de ochi. Avem un văz lăuntric, pe care muștele și albinele nu-l au și nu se pot folosi de el, în timp ce noi putem. Dar inteligența – acest văz lăuntric – este rece, rațiunea este rece, insensibilă… în vreme ce bunătatea este caldă, afectuoasă, dar oarbă; după cum zice poporul: „Omul prea bun e om nebun.” Dacă omul este bun, dar lipsit de minte, oricine se poate folosi de el ca să-l înșele… Dar luând aminte la cuvintele lui Hristos: „Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”, realizăm că trebuie să sporim în înțelegere, dar deopotrivă și în bunătate. Așa se menține echilibrul minții. Bunătatea și înțelepciunea sunt astfel bine cumpănite.
Patriarhul Pavle al Serbiei. Un sfânt al vremurilor noastre, Editura Sophia, 2015