Unui student de la Academia teologică din Moscova
Studiul istoriei Bisericii trebuie însoţit de studiul, măcar pe scurt, al istoriei civile şi mai ales al vieţilor acelor Sfinţi Părinţi care au trăit şi au lucrat în epoca studiată, precum şi al scrierilor lor. Numai atunci studiul va fi viu şi rodnic – iar a studia numai scheme seci este lucru şi plicticos, şi de puţin folos.
În fiecare situaţie trebuie să lucrăm în aşa fel încât să facem placul Domnului, spre mântuirea sufletului. Dacă vom respecta această regulă, toate celelalte vor merge bine. Celor ce îl iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine. Fiecare situaţie, chiar şi căderea în păcate mari, poate sluji spre mare folos. Dimpotrivă, postirile, rugăciunea, privegherea şi celelalte osteneli pot fi nu doar vătămătoare, ci îl pot duce la pierzare pe om dacă sunt făcute în mod greşit – şi greşită va fi lucrarea care duce la înalta părere despre sine şi la trufie. Dimpotrivă, dacă prin căderi omul ajunge la smerenie, ele îi aduc, în cele din urmă, mai mult folos decât nevoinţele. Totul trebuie făcut cu dreaptă socotinţă, cu băgare de seamă, cu sfat, verificând totul după îndreptarul Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi.
Unui student de la Academia teologică din Moscova
Fără luptă conştientă, sistematică, de toată viaţa, „eul” omenesc căzut creşte până la dimensiuni, ca să zic aşa, aparent enorme, care nu rabdă nici cea mai mică critică şi nesocotire. „Eul” nu poate să se împace cu faptul că nu e recunoscut aşa cum ar vrea.
Sigur, după pilda dată de Domnul Iisus Hristos, Dătătorul de lege, se poate răspunde la toate părerile şi învinuirile lor prin tăcere, fiindcă ce răspuns se poate da la o minciună vădită? Pe de altă parte, Sfinţii Părinţi sfătuiesc să ne dovedim în linişte nevinovăţia, ca cealaltă parte să nu se poată îndreptăţi prin neştiinţă. A lipsit cel cuvios, s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.
Un duh străin pătrunde şi învăţământul teologic. Învaţă-te să vezi şi să simţi şi să deosebeşti lucrurile cu adevărat creştine de surogate! „Cei dinafară” nu înţeleg şi nu deosebesc deloc lucrurile acestea. La cursuri să nu faci critici la persoană, şi părerile să nu ţi le exprimi ca şi cum ţi-ar aparţine, ci făcând trimitere la Sfinţii Părinţi sau la alte autorităţi, ca să nu-l pui pe profesor într-o situaţie incomodă. După aceea poţi, între patru ochi, să-ţi exprimi îndoielile sau părerile care diferă de ale profesorului, iar pentru ceilalţi studenţi lasă problema deschisă. Fiţi înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii!
Ce bucuros aş fi dacă Domnul ţi-ar da să simţi creştinismul adevărat, să guşti şi să vezi din proprie experienţă că bun este Domnul Caută împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui: atunci toate ţi se vor adăuga, toate se vor aranja, toate (şi bune, şi rele) vor fi spre folosul tău. Fericiţi veţi fi când vă vor ocări pe voi, şi vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine… că plata voastră multă este în ceruri!
Descoperă-te Domnului aşa cum eşti, cu cele bune şi cele rele ale tale, cere de la El iertare şi vindecarea neputinţelor tale, pune asupra Lui mântuirea ta, căci fără El nimic nu putem face. Dospeşte-te cu frământătura cea nouă, înăbuşind, pe cât îţi stă în putere, omul cel vechi.
Domnul să te înveţe la tot binele, să te ferească de adevăratul rău, care vatămă mântuirea sufletului, iar necinstirile şi prigoanele să le primeşte ca pe un dar de la Dumnezeu, ca pe un semn al alegerii, fiindcă strâmtă este poarta şi îngustă este calea ce duce în viaţă, şi puţini sunt cei ce o află pe ea.
Unui student de la Academia teologică din Moscova
Domnului Îi este milă de P.: îi trimite necazuri, ca să-l smerească şi să-l facă mai milostiv faţă de ceilalţi. Dacă nu-Şi va atinge astfel scopul, cu zăbală de fier va strânge Domnul fălcile celor ce nu se supun Lui, dar încă lasă loc pentru nădejdea de mântuire.
Am primit o scrisoare aberantă de la T.I. Dacă e să procedăm aşa cum sfătuieşte Mântuitorul, Care spune că după roade se cunoaşte pomul, după scrisorile ei ne putem da seama în ce neorânduială sufletească se află ea. S-a învechit în părerea înaltă (poate chiar foarte înaltă) despre sine şi nu suportă să i se arate nici cel mai mic neajuns al ei. Pentru un fleac, izbucneşte în mii de cuvinte de îndreptăţire de sine şi de înşiruiri ale defectelor celor care au arătat că are cutare sau cutare minus. Aceasta este o dispoziţie groaznică, iar ea nu vede asta, ci respinge orice încercare de a-i deschide ochii. S-a obişnuit să fie lăudată şi s-a înrădăcinat în îngâmfare. Domnul s-o lumineze!
Unui student de la Academia teologică din Moscova
Am primit nu prea plăcuta ta scrisoare. Ar fi vremea să ştii în ce condiţii te afli şi să te porţi în mod corespunzător.
Aşa cum tu nu poţi străpunge cu pumnul pereţii Lavrei ori opri cu palma apa din râu, nici unul dintre oameni nu poate schimba cursul lucrurilor. Totul este pătruns de duhul acestei lumi. Duhul acesta lucrează prin oameni chiar în Biserică, nu numai în învăţământul teologic. Despre viaţa lumească ce să mai vorbim?!
Don Quijote a devenit ridicol atunci când au trecut vremurile cavalerismului. Dacă Don Quijote ar fi apărut în domeniul religiei sub Inchiziţie, ar fi fost ars pe rug. Tu nu te comporţi corect. Poţi să exprimi felul în care înţelegi o problemă sau alta, dar liniştit şi în nici un caz cu atacuri la persoană. Cea mai mică înţepătură adusă orgoliului cuiva, şi chiar cele mai adevărate cuvinte ale tale vor fi respinse, iar în continuare se va desfăşura o dispută dăunătoare, jignitoare pentru Adevăr. Tu nu ştii să porţi o dispută. Tu, la fel ca aproape toţi (inclusiv eu), transformi discutarea problemei în dispută stearpă şi adeseori în ostilitate. Iar Adevărul Se depărtează de un asemenea mediu.
„Port dispute la nesfârşit cu Gleb.” Procedezi foarte iraţional. Dacă vezi că n-are dreptate într-o problemă importantă, spune liniştit că la cutare Părinţi sau în Sfânta Scriptură perspectiva e alta (să nu zici: „A, după părerea mea…” – acesta e un lucru foarte ieftin şi lezează orgoliul celuilalt, adică obţine efectul contrar). Dacă va fi interesat, îi poţi arăta şi explica în ce constă această perspectivă. Dacă o acceptă sau nu este treaba lui. Totodată, poţi să-ţi verifici şi propria perspectivă, să-ţi explici de ce n-o acceptă Gleb, să îţi dai seama ce-l împiedică să accepte perspectiva corectă. Asta îţi poate aduce mare folos – pe când disputele sau osândirea nu se potrivesc slujitorului adevărului sau luptătorului pentru adevăr. Trufia e patima cea mai adâncă, cea mai ascunsă.
Cuviosul Nikon Vorobiov, Cum să trăim în ziua de astăzi, Editura Sophia