Nu ne va mântui pe noi locul, dacã nu vom face voia lui Dumnezeu, ci pe fiecare îl mântuieşte mintea cea cu bunãvoie cãtre Dumnezeu. Cã nu este ajutor nici din dregãtoria cea cinstitã, nici din locul cel sfânt pentru cel ce nu face porunca lui Dumnezeu. Cã ce dregãtorie este mai mare decât dregãtoria lui Adam cea fãrã de moarte sau ce loc este mai frumos decât raiul din care a fost izgonit Adam prin cãlcarea poruncii lui Dumnezeu? Şi, dimpotrivã, ce este mai de ocarã decât gunoiul pe care şezând, Iov a pãzit porunca lui Dumnezeu şi în rai s-a sãlãşluit? Iar Saul la împãrãţie fiind, şi în palate de mult preţ stând, şi viaţa aceasta a pierdut-o şi nici pe cealaltã n-a câştigat-o.
Lot, aflându-se în Sodoma, în mijlocul unui popor fãrã de lege, fãcând poruncile lui Dumnezeu s-a mântuit şi cununã cu sfinţii a luat. şi, de va zice cineva cã nu se poate mântui în lume cu femei şi cu copii, unul ca acela cu nebunie se înşealã, cã pretutindeni ne primeşte Dumnezeu, dacã împlinim poruncile Lui. Locul pe nimeni nu mântuieşte, nici nu osândeşte, ci pe fiecare faptele îl osândesc sau îl mântuiesc.
Deci, mãcar cã în lume petrecem, o, fraţilor, sã nu deznãdãjduim chiar de am greşit cu ceva, ci iarãşi, prin pocãinţã sã alergãm la Dumnezeu şi din averile noastre sã fim milostivi şi darnici cu cei sãraci şi neputincioşi. Cãci mai mult pentru unii ca aceştia ţi-a încredinţat Dumnezeu averea, cã ea cu nimeni nu s-a nãscut împreunã. Pentru aceea sã dai milostenie singur, de bunã voie, cã de mult ajutor este sufletului tãu a da cu mâna ta. Şi sã nu ai martori lângã tine când faci milostenie. Pe rudele cele apropiate ale tale fãrã de grijã sã le faci, apoi, dupã acestea, şi la alþii sã faci milostenie. Cã este fãţãrnicie ca la sãracii cei strãini sã împarţi milostenie, iar neamul tãu sau cei din casa ta sã fie goi, desculţi şi flãmânzi. Deci, cum zici cã te îngrijeşti de sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoie nu te îngrijeşti? Cum dar îi vei duce pe dânşii la frica lui Dumnezeu atâta timp cât îi necãjesc pe ei trupeştile neajunsuri? O, câtã nepricepere şi câtã inimã rea!
Au n-aţi auzit Scriptura care zice: „Fericit este cel ce miluieşte sufletele robilor sãi şi nu-şi lasã neamul sãu în nevoi”? Cã de vei supãra pe ai tãi, iar pe alţii vei milui, îţi va zice ţie Domnul: „Fãţarnice, orbitule de rãutate, scoate mai întâi bârna din ochiul tãu şi atunci vei vedea sã scoţi şi gunoiul fratelui tãu”.
Deci auzind acestea acum, aşa sã miluieşti pe cei de aproape ai tãi şi sã te îngrijeşti de hrana lor, ca sã faci milostiv pe Dumnezeu faţã de tine.
Pr. Dragoş Bota, Mântuirea în lume, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava 2005, pp.3-5