Trebuie să jertfești totul lui Dumnezeu și să faci numai voia Lui. Dar tu vei întâlni în tine însuți atâtea vreri câte puteri și nevoi ai, care toate cer să le împlinești, fără a ține socoteală dacă ele sunt sau nu după voia lui Dumnezeu. De aceea, pentru a atinge țelul dorit de tine, trebuie la început să-ți înăbuși voile tale proprii, iar la sfârșit să le defaimi și să le stârpești cu totul. Iar pentru a reuși, trebuie mereu să te lupți cu tine însuți și cu tot ceea ce îți satisface voile, le stârnește și le susține. Deci pregătește-te de o astfel de luptă și război, căci cununa nu este dată decât acelor luptători care sunt viteji și curajoși.
Dar pe cât acest război este mai greu decât oricare altul (căci intrând în război cu noi, întâmpinăm împotrivire chiar în noi înșine), pe atât și biruința în acesta este mai slăvită decât oricare alta și mai bineplăcută decât toate lui Dumnezeu. Căci dacă, însuflețit de sârguință, vei birui și vei omorî patimile, poftele și voile tale cele fără de rânduială, atunci vei fi mai bineplăcut lui Dumnezeu și-I vei sluji Lui mai bine decât dacă te-ai chinui până la sânge și te-ai istovi cu postul mai mult decât toți pustnicii cei de demult. Și chiar dacă ai răscumpăra sute de robi creștini din mâinile păgânilor, dându-le libertate, aceasta nu te va mântui, dacă tu însuți vei rămâne în robia patimilor. Și orice lucrare vei întreprinde, nu te va duce la țintă dacă nu vei lua aminte la patimile tale și le vei da libertate să vieze și să lucreze în tine.
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2013