Cum să ne angajăm pe calea smereniei şi a pocăinţei? Este dificil să vorbeşti despre asta în mod valabil pentru fiecare. Cred însă că iniţiativa îi revine lui Dumnezeu. Mă gândesc la Sfântul Pavel pe drumul Damascului. Cunoaşteţi istorisirea: mergea la Damasc pentru a persecuta pe creştinii de acolo şi are această experienţă a întâlnirii nemaipomenite, uluitoare cu Iisus Hristos.
Hristos Şi-a început predica cu îndemnul la pocăinţă şi convertire.
Cred că în existenţa fiecărui om intervine un asemenea moment, un drum al Damascului, care are o chemare a lui Dumnezeu de a-L urma. Această chemare poate să fie un îndemn pozitiv de a-L urma pe Dumnezeu, dar poate fi şi sub forma unei nenorociri, a unei boli, a unei drame din viaţa noastră, care ne pune în faţa unei alegeri decisive şi ultime.
Problema este cum să continuăm. Există în viaţa spirituală un fel de lege: la început, omul primeşte harul, dar în mod inevitabil îl pierde, fiindcă în momentul în care primeşte harul nu este pregătit să-l păstreze. Altfel spus, Dumnezeu vine în întâmpinarea noastră chiar când suntem adânciţi în păcat. Altfel, nu suntem capabili să continuăm viaţa în Hristos. (Părintele Symeon de la Essex)
Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a IV-a, Editura Anastasia, 2004, p. 145