Sunt cinci imbolduri de căpetenie, după care se călăuzesc oamenii în faptele lor:
1. câștigul personal cu desfătarea proprie;
2. legătura de rudenie sau de sânge;
3. legile comunității;
4. conștiința;
5. simțământul prezenței Dumnezeului Celui Viu.
Primele trei impulsuri le întâlnim și la animale; cel de-al patrulea la mulți oameni, iar cel din urmă doar la unii oameni.
Să ne exprimăm într-un limbaj militar: impulsul al cincilea este asemeni primei linii a frontului pe care, dacă omul o pierde, se retrage și cade în a doua linie a frontului (și anume impulsul al patrulea), pe care dacă îl pierde omul se retrage și cade în a treia linie a frontului (și anume al treilea impuls), pe care dacă omul îl pierde se retrage și cade în a patra linie a frontului (și anume al doilea impuls), pe care dacă îl pierde omul se retrage și cade în a cincea linie a frontului (și anume întâiul impuls).
Așa merge decăderea omului – decăderea și pierzania. Zicem și pierzania pentru că omul poate pierde și ultima linie a frontului (respectiv impulsul cel dintâi), și atunci nu-i rămâne nimic decât nepăsarea tocită față de toate, deznădăjduirea și sinuciderea.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, 2009