Dacă celălalt este într-o stare sufletească rea, iar eu mă aflu într-una bună, îl pot influența?
Dar dacă vrăjmașul prezintă lucrurile astfel? De unde știi tu că te afli într-o stare mai bună? Atunci când cred că sunt mai bun decât celălalt și mă doare și mă întristez pentru el, trebuie mai degrabă să mă întristez pentru mine și nu pentru acela. Chiar și atunci când cineva vede că, într-adevăr, celălalt nu este bine, trebuie să-l îndreptățească și să-i afle circumstanțe atenuante. Numai pentru sine să nu afle circumstanțe atenuante, ci să se socoată mai rău decât ceilalți și să-l doară pentru halul în care se află el însuși. Unul ca acesta recunoaște că n-a făcut nimic pentru toate cele ce i le-a dat Dumnezeu și zice: „Dumnezeule, nu mă lua în seamă pe mine! Aruncă-mă departe! N-am făcut nimic bun, ajută-l pe celălalt!”. Cei care sporesc cu adevărat nu-și simt marea lor sporire, ci numai o mare zdrobire și smerenie și dragostea lui Dumnezeu cu o veselie negrăită.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezire duhovnicească, Editura a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 140