Cea mai perfidă întorsătură pe care şi-o doreşte diavolul este să reducă tainele credinţei la o chestiune politică. Acuzatorii lui Hristos din sânul evreilor căutau în orice chip să-i atribuie o vină politică, de aceea strigau „acesta S-a făcut pe sine împărat!”, iar în altă parte Îl ispiteau: „se cuvine sau nu să dăm dajdie Cezarului?” – toate acestea cu scopul de a-L „prinde în cuvânt”, după cum se exprimă Evanghelistul, pentru a-L putea preda autorităţilor romane spre moarte.
Aţi observat, desigur, că ortodocşii preocupaţi de curăţenia credinţei lor sunt de fapt nişte duşmani ai NATO, că sunt agenţi antioccidentali şi sunt finanţaţi de Putin. Dacă România o duce prost, dacă nu are autostrăzi ca în Germania, dacă nu are spitale în ordine, e din cauza Ortodoxiei. Pe de altă parte există şi ortodocşi luminoşi, deschişi spre dialog, a căror singură dorinţă este să împace toate credinţele ca să pună capăt războaielor în lume.
Puteţi spune orice, oricum aţi întoarce-o, ştiu că vă ocupaţi cu politica. Pacea, toleranţa, bunătatea şi iubirea – iaca ce ne salvează. A reuşit, tovarăşul, şi de data asta. Să vină Dumnezeu!
* * *
Intrăm într-o nouă eră: de acum vom avea două Ortodoxii – una „oficială” şi una „rusească”. Aceşti termeni au început să fie vehiculaţi în presa rusă nemulţumită de Biserică şi cred că îi vom auzi de acum încolo. S-a demonstrat încă o dată că ortodocşii, când vor să se adune, găsesc noi pricini de dezbinare. Nu mai vorbim de tensiuni, tensiuni au fost tot timpul – acum avem despărţiri, iar despărţirile acestea creează cadrul unui război rece în termeni politici. Aripa ortodoxiei aflată sub influenţa Moscovei va reproşa Constantinopolului erori de credinţă şi tact canonic, iar aripa cealaltă va reproşa Moscovei afilierile politice. Lupta se va purta în spaţiul informaţional profan în limba care nu cunoaşte dedesubturile Ortodoxiei. Tot acest zbucium, văzut dintr-o parte, va arăta ca o pasăre mare care, încercând să zboare, se loveşte cu aripile peste faţă.
Egumen Savatie (Baștovoi) ortodox.md