A doua venire a lui Hristos și învierea morților sunt în strânsă legătură cu Judecata viitoare, când toți oamenii vor sta înaintea înfricoșătorului tron de judecată al lui Hristos. Paragraful despre cea de-a doua venire a lui Hristos, urmat de Judecata tuturor oamenilor, este prezentat în capitolul 25 al Evangheliei după Matei.
Acolo se spune că, atunci când Hristos va veni în slavă, împreună cu îngerii Săi, va separa oamenii, cum face păstorul cu oile și caprele – cei drepți vor fi așezați la dreapta Lui, iar păcătoșii la stânga Lui. Judecata se va face după măsura dragostei pe care au arătat-o față de frații lor care se găseau în situații dificile, concretizată prin milostenie. Întrebarea este, de ce milostenia este singurul criteriu? Și e corect ca unii oameni să fie mântuiți de milostenie, în timp ce alții să fie condamnați la moarte veșnică, pur și simplu pentru că nu au arătat compasiune față de semenii lor?
Caracteristicile drepților
Sfântul Grigorie Palama face o analiză minunată a acestui pasaj, rezumând întreaga experiență a Bisericii. El spune că cei drepți se vor bucura de Împărăția lui Dumnezeu nu doar datorită unui mic act de milostenie pe care l-au făcut, ci datorită întregii lor existențe transfigurate. Această situație este demonstrată de trei lucruri.
În primul rând, prin faptul că sunt numiți „oi”. Prin acest termen, Hristos arată că aceștia sunt neprihăniți, blânzi, răbdători și merg pe calea bătătorită a virtuților, adică ei L-au urmat pe Hristos, care este adevăratul Păstor al oamenilor. Și nu numai că L-au urmat, ci au devenit la fel ca El, Care este Mielul lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă că, de-a lungul vieții lor, au păzit poruncile lui Dumnezeu și, de asemenea, că au fost întotdeauna gata să-și dea viața pentru Hristos și semenii lor, așa cum spune Evanghelistul Ioan: Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte (Apocalipsa 12, 11).
În al doilea rând, cei drepți au trăit dragostea în viața lor, care este completarea Legii. Dragostea este virtutea care se înalță deasupra tuturor celorlalte virtuți și este capul lor. Dragostea față de umanitate este o expresie a omului renăscut, mai ales atunci când dragostea față de om se mișcă în interiorul dragostei față de Dumnezeu, așa cum spune Sfântul Apostol Ioan: Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu (I Ioan 4, 7).
În al treilea rând, drepții sunt, de asemenea, caracterizați prin smerenie. Căci, deși Hristos le amintește de ceea ce au făcut, ei nu simt asta: Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? (Matei 25, 37). Smerenia este legată de dragoste, iar cei drepți se simt nevrednici de laudă. De aceea, prin toate aceste caracteristici, drepții arată că sunt uniți cu Dumnezeu, renăscuți duhovnicește.
Păcătoșii, în antiteză față de drepți
Dar păcătoșilor, care stau în stânga Judecătorului, li se întâmplă tocmai contrariul. Ei nu sunt condamnați pentru omiterea unor acte mărunte de dragoste și milostenie, ci pentru motivele opuse celor pentru care sunt lăudați drepții.
În primul rând, prin faptul că sunt numiți „capre”. Prin acest termen, Hristos arată că, așa cum caprele au un caracter mai slobod și nu obișnuiesc să fie ascultătoare, același lucru se observă și la păcătoși. Păcătoșii nepocăiți nu au dobândit blândețea lui Hristos, ei nu au devenit ca oile care sunt conduse de Păstorul adevărat, ci au preferat viața dezordonată și obraznică, neasemănându-se Mielului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că nu au posedat nici spiritul de jertfă pentru frații lor.
În al doilea rând, ei nu au prezentat iubire și milostenie, ceea ce înseamnă că nu au fost renăscuți din Duhul Sfânt. În același timp, ei au arătat ură și indiferență față de semenii lor, căci așa cum iubirea este plinătatea tuturor virtuților, tot așa și ura și faptele care curg din ea sunt plinătatea păcatului. Astfel, păcătoșii sunt judecați de mizantropia lor, pentru că toate relele ies din ea.
În al treilea rând, păcătoșii se disting prin aroganța lor, căci atunci când le este reproșată lipsa de compasiune, în loc să se apropie cu smerenie, ei adoptă o atitudine contradictorie, încercând să se justifice: Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? (Matei 25, 44). Aceasta arată că mizantropia a devenit natura lor, deoarece, așa cum ne învață Hristos, în ziua Judecății toate faptele oamenilor vor fi făcute cunoscute (Luca 8, 17), dar nu numai fiecărui om în parte, ci fiecare va cunoaște pe aproapele său, prin ochii sufletești. Referindu-se la această recunoaștere a tuturor de către toți, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Nu vom cunoaște numai pe cunoscuți acolo, ci vom privi și pe cei care n-au ajuns niciodată la vederea noastră”. Așadar, cu toate că viața lor va fi făcută publică, păcătoșii tot vor încerca să scape de responsabilitate. Deosebit de sugestiv înfățișează acest moment Părintele Stăniloae, care zice: „Din toate părțile, toți îi vor scoate celui care a făcut rele, la suprafața conștiinței, toate relele făcute, toate refuzurile de dialoguri frățești cu fapta și motivele pentru care de acum va fi lăsat într-o singurătate înspăimântătoare și definitivă”.
Hristos ne îndeamnă la pregătire continuă pentru Judecată
Dar ceea ce se va întâmpla în viața viitoare, după Judecata de Apoi, nu trebuie privit ca un lucru îndepărtat, care nu are prea mare legătură cu noi, căci starea în care ne vom afla după Judecată reflectă întru totul starea în care ne aflăm acum. Sfântul Grigorie Palama spune că Hristos este Soarele Dreptății, Lumina cea adevărată și veșnică. Sufletele sfinților trăiesc în această lumină acum și la fel și în viața viitoare, când trupurile lor vor fi mângâiate de ea. Cei care nu se pocăiesc acum, deși se bucură de soarele fizic și sunt mângâiați de celelalte făpturi ale lui Dumnezeu, trăiesc în afara Luminii. Tot așa și în viața viitoare, ei se vor afla foarte departe de Dumnezeu și sufletele lor vor fi duse în iadul veșnic.
Atunci când Hristos va veni din nou în lume, întreaga creație va fi reînnoită, morții vor învia, toți cei care sunt în viață se vor preschimba și toți oamenii vor fi judecați. Toate aceste lucruri se vor întâmpla, dar nu știm ziua și ceasul când vor fi acestea. Prin urmare, Hristos ne îndeamnă mereu să fim pregătiți. Așa cum s-a întâmplat în timpul potopului lui Noe, când oamenii „mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi”, același lucru se va întâmpla la arătarea Fiului Omului (Matei 17, 27-30). Căci, Hristos spune: „Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Matei 25, 13).
sursa doxologia.ro