Păcat era curvia când stăpânea Vechiul Legământ; era păcat ca necinstire a firii, ca rea întrebuințare a unei însemnate însușiri a firii, ca încălcare a legilor firii. Încălcarea era socotită atât de însemnată, că cel vinovat de ea era pedepsit cu moartea. În Legământul cel Nou, acest păcat a dobândit o nouă greutate, fiindcă trupurile omenești au dobândit o nouă vrednicie. Ele s-au făcut mădulare ale Trupului lui Hristos, și călcătorul curăției necinstește de acum pe Hristos, strică unirea cu El, preface mădularele lui Hristos în mădularele ale curviei (1 Cor. 6, 15). Curvarul este pedepsit cu moartea sufletească. De la cel căzut în păcatul curviei se depărtează Sfântul Duh; cel care a păcătuit este socotit căzut într-un păcat de moarte, într-un păcat ce înstrăinează de mântuire, într-un păcat care e chezășie a unei pierzanii de neocolit și a veșnicelor chinuri din iad, dacă acest păcat nu e tămăduit la bună vreme prin pocăință.
.
.
Sfântul Ignatie Briancianinov, Experiențe ascetice, Editura Sophia