Despre ce se vorbeşte în Evanghelie mai mult ca despre fericirea oamenilor? Mie îmi pare că Evanghelia ar putea fi numită „Cartea Fericirii”; învăţătura lui Hristos – „învăţătura despre fericire”.
Prima învăţătură pe care Hristos a vestit-o lumii a fost învăţătura despre fericire. Biserica Ortodoxă repetă mereu oamenilor această învăţătură la începutul liturghiei, prin cântarea „Fericirilor”. Potrivit învăţăturii lui Hristos, fericiţi sunt:
– cei ce au duh înfrânt înaintea lui Dumnezeu, fiindcă a lor este împărăţia cerurilor;
– care amestecă cu plâns rugăciunile lor, fiindcă vor fi mângâiaţi cu mângâiere netrecătoare;
– care sunt blânzi şi fără de răutate ca nişte miei, fiindcă vor moşteni pământul celor vii;
– care sunt flămânzi şi însetaţi de dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă se vor sătura cu dreptatea cerească;
– care sunt milostivi cu inima şi mâna, fiindcă mâna Domnului îi va milui;
– care au inimă curată, fiindcă îl vor vedea pe împăratul, Tatăl lor Ceresc;
– care sunt prigoniţi pentru dreptate de către draci şi de către oameni, fiindcă împărăţia dreptăţii veşnice va fi a lor;
– care sunt ocărâţi şi clevetiţi pentru Hristos, fiindcă se vor bucura şi se vor veseli în locaşul îngerilor; împreună cu aceştia, sunt fericiţi şi cei care cred Mântuitorului lor, fiindcă vor fi mântuiţi;
– care ard de dragoste faţă de Făcător şi de făpturile Lui, fiindcă vor fi încununaţi cu slavă fără moarte;
– care îşi jertfesc viaţa pământească, fiindcă vor dobândi viaţa veşnică.
Aceasta este fericirea adevărată şi neamăgitoare, pe care Domnul nostru a descoperit-o şi arătat-o neamului omenesc. Pentru fericirea aceasta şi de acest fel şi-au jertfit împăraţii coroanele, bogaţii bogăţiile, mucenicii vieţile – lesne cum îşi leapădă pomul toamna frunzele.
Dar cine n-a gustat câtuşi de puţin din această fericire greu poate să jertfească pentru ea chiar şi o mică lumânare din ceară.
Adesea, foarte adesea, Dumnezeu zăvorăşte înaintea oamenilor porţile fericirii amăgitoare, dar porţile adevăratei fericiri, El le ţine mereu deschise înaintea tuturor şi pentru toţi, numai să vrea să intre.
Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 187-189