Postul închinat sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este la fel de vechi ca posturile marilor sărbători din timpul anului. El s-a generalizat în secolul al VI-lea, dar Constituţiile Apostolice (secolul al IV-lea) menţionează existenţa acestui post, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că el exista din primele veacuri creştine. Postul Sânpetrului, cum este cunoscut în popor, nu are o durată fixă.
Acest post este rânduit de Biserică în cinstea celor doi apostoli şi în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a intreprinde acte mai importante (vezi Fapte 13,2 si 14,23). Totodată, prin ţinerea acestui post se cinstesc darurile Sfântului Duh, care s-au pogorat peste Sfinţii Apostoli la Cincizecime; de aceea, în vechime, acest post se numea Postul Cincizecimii.
Spre deosebire de celelalte posturi, care au o durată fixă, Postul Sâmpetrului are o durată variabilă de la an la an, deoarece începutul lui e în funcție de data variabilă a Învierii lui Hristos. Postul incepe luni, dupa Duminica Tuturor Sfinților și ține până în ziua de 12 iulie (inclusiv, dacă această sărbătoare cade miercurea sau vinerea, dezlegându-se în acest caz numai la pește și untdelemn). Durata lui este deci mai lungă sau mai scurtă, dupa cum Învierea din anul respectiv a cazut mai devreme sau mai târziu.
Spre deosebire de celelalte posturi, în special de cel al Paştelui, Postul Sfinţilor Apostoli este mai puţin aspru. Rânduielile şi Învăţătura din Ceaslovul Mare ne arată cum trebuie să ţinem acest post. Astfel, în zilele de luni, miercuri şi vineri se mănâncă legume, gătite fără untdelemn, iar marţi şi joi se poate consuma untdelemn şi vin. Sâmbăta şi duminica se poate mânca peşte. Dacă în acest răstimp cade o sărbătoare mai mare în zilele de miercuri şi vineri se dă dezlegare la untdelemn şi vin, iar în zilele de luni, marţi şi joi se dezleagă la peşte. La hramuri și la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (7 iulie) se dă dezlegare la pește, în orice zi a săptămânii ar cădea.