Întrebare: Pricina invidiei este mândria?
Arhim. Zaharia: Pot fi multe pricini, însă mai presus de toate este lipsa de încredere în Dumnezeu, Care dă toate tuturor. În Pilda Fiului risipitor, Tatăl îi spune fiului mai mare: „De ce te porți cu invidie față de fratele tău? Toate ale mele, ale tale sunt, nimic nu te poate vătăma” (v. Luca 15:31), iar Dumnezeu spune aceleași cuvinte fiecăruia dintre noi. Nu avem nevoie de invidie dacă tot ceea ce este al Său se dă fiecăruia dintre noi, pentru că nu putem fi vătămați sau nedreptățiți în niciun chip. Atunci când Petru L-a întrebat pe Domnul după Înviere: „Dar Ioan?”, Domnul i-a Arhim. Zaharia: „Dacă vreau ca acesta să rămână până la venirea Mea, ce-ți pasă ție? Tu urmează-Mi Mie” (v. Ioan 21:21-22). Așadar, invidia este păcat pentru că nu urmăm Celui Ce a spus: „Toate ale Mele, ale tale sunt”.
Întrebare: Ce ar trebui să facem dacă simțim invidia cuiva?
Arhim. Zaharia: Nu cred că e sănătos să ne îngăduim a gândi că oamenii sunt invidioși pe noi, pentru că s-ar putea să ne înșelăm și nu ne va fi de folos. Este mai bine să nu luăm în seamă acel gând și să ne rugăm pentru acea persoană, care poate că trece printr-un necaz. Chiar dacă sunt invidioși, este mai bine ca noi să ne gândim că se confruntă cu o anumită greutate și să ne rugăm pentru ei: „Doamne, Tu vezi, cu toții suntem chinuiți de neputințele noastre. Vorbește cele bune în inimile noastre și dăruiește-ne pacea Ta precum ai dăruit-o Apostolilor Tăi.”
Arhimandrit Zaharia Zaharou, „Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieții”, Ed. Episcopiei Devei și Hunedoarei, 2017