În rugăciune, cel mai important este sinceritatea inimii. Nu contează câte cuvinte rostim, ci cât de mult suntem prezenți cu inima și mintea noastră în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu cunoaște toate dorințele și nevoile noastre, și nu are nevoie de explicații lungi. Ceea ce caută El este un suflet deschis și sincer, o inimă smerită care să Îl caute cu adevărat.
Rugăciunea nu este doar o cerere, ci o stare de comuniune cu Dumnezeu. Este momentul în care ne golim de toate grijile și ne concentrăm doar pe prezența Lui. Trebuie să ne învățăm să lăsăm deoparte toate gândurile lumești și să ne rugăm cu simplitate, ca niște copii care vorbesc cu Tatăl lor ceresc.
De asemenea, să nu uităm importanța pocăinței în rugăciune. Să ne cerem iertare pentru greșelile noastre și să ne străduim să trăim o viață curată și plăcută lui Dumnezeu. Pocăința nu este doar un act ocazional, ci o stare continuă a sufletului, o dorință permanentă de a fi mai aproape de Dumnezeu și de a trăi în lumina iubirii Sale.
Prin rugăciune sinceră și pocăință adevărată, sufletul nostru se transformă și se luminează. Ne simțim mai aproape de Dumnezeu și trăim în pacea și bucuria Duhului Sfânt. Aceasta este calea spre mântuire și spre o viață duhovnicească plină de sens.
Din Arhimandrit Ioan Krestiankin, Pregătirea pentru spovedanie, traducere de Florentina Cristea, Editura Egumeniţa, 2014