Niște monahii l-au întrebat pe părintele Gherasim Imnograful:

– Părinte Gherasim, ce înseamnă ascultare oarbă?

– Să vă spun ce înseamnă. De pildă, maica stareţă îţi spune: „Eupraxia, adu un pahar cu apă”, iar tu îl aduci. Apoi îți spune: „Varsă-l!” şi tu îl verşi. „Bre, ţicni­to de ce ai vărsat apa?”, te ia la rost stareţa. Atunci tu să nu te îndreptăţeşti spunând: „Bine, dar nu mi-aţi spus să-l vărs?”. Să nu spui aşa, ci numai „iertaţi”.

Aceasta este ascultarea oarbă.

Dacă nu faci ascultare oarbă, nu urci treptele du­hovniceşti. Ai văzut ce a spus acest bătrânel? Aceasta este ascultarea oarbă, să nu te îndreptăţeşti pe tine însuți. Nu numai înaintea stareţului, dar nici măcar înaintea fratelui tău. Nici chiar înaintea fratelui tău să nu te îndreptăţeşti pe tine însuți, ci întotdeauna să te socoți pe tine însuţi mai prejos decât toţi.

Ieromonah Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 176-177

Leave a reply

required