– Care credeţi că sunt urmările intrării în Uniunea Europeană?

Dragă, în Uniunea Europeană o să se intre, pentru că cei care s-ar opune sunt foarte puţini şi nu au autoritate, nu au ce face. Uite că şi Grecia, care este o ţară eminamente ortodoxă, şi totuşi a intrat şi o să intrăm şi noi şi o să fie ce va putea fi în condiţiile acelea.

Ştiţi că se insistă pentru homosexualitate ca drept al omului, ca şi când în Uniunea Europeană ar trebui să intri cu fundul înainte. Asta este! Şi vor fi atâtea şi atâtea păcate, dar nu pentru că este Uniunea Europeană, ci pentru că oamenii sunt lăbărţaţi şi asta mai pot face, păcate. În realitate, lucrurile vor merge cum vor merge şi cei care vom fi rămas atunci sau urmaşii noştri o să se raporteze la ceea ce va fi, cum vor putea să se raporteze. Lot s-a mântuit în Sodoma, aşa că şi în Uniunea Europeană se poate mântui omul, dacă vrea să se mântuiască.

– Şi cu familia?

Cu familie cu tot. Familia este formată din oameni. Întâi trebuie să fie câştigaţi oamenii pentru viaţa de familie; şi nu este foarte simplu. Eu am participat, când am fost ultima dată la Timişoara, la un simpozion „Pro Vita” şi am vorbit acolo şi le-am spus realităţile din familia mea. Bunica mea dinspre tată, neştiutoare de carte, îi spunea bunicii dinspre mamă, despre copii: „Io, cuscră, am avut copiii cum a fost legea mai demult, tot la doi ani unul”. Deci, „cum a fost legea mai demult”. Ea ştia că acum nu mai este legea aceea. „Tot la doi ani unul”. Deci în douăzeci de ani, a avut zece copii. Nu i-au trăit toţi, fiindcă atunci mortalitatea infantilă era la ordinea zilei, mureau foarte mulţi copii.

Un preot din părţile noastre spunea că, atunci când a început el preoţia, la Botez veneau copii foarte jigăriţi, pentru că era lucrul greu şi traiul rău. Acum, mai spre sfârşit, zicea că veneau copiii dolofani la Botez. Înseamnă că s-a schimbat ceva, dar s-a schimbat ceva şi în concepţie. Nu este foarte simplu să te angajezi la viaţa de familie şi să ai copii şi să-i creşti. Cine poate avea şaisprezece copii, cum a avut Mitropolitul Sebastian Rusan. I-au trăit nouă. dar soţia sa a născut şaisprezece copii.

Astăzi nu se mai poate lucrul acesta, pentru că aceasta s-a putut la ţară, dar la oraş. Unde trăieşti la bloc? Eu cunosc un preot care are doi copii şi este în străinătate şi el şi-a propus să aibă cinci copii şi nu îi mai poate avea pe ceilalţi trei din cauza condiţiilor materiale în care se găseşte. Le-a dat şi nume la copii. La doi le-a dat nume prin Botez şi la ceilalţi în gând şi nu îi poate avea. Asta este realitatea. Nu putem fi absurzi. Sunt nişte lucruri care nu atârnă numai de concepţie, atârnă şi de condiţiile materiale. Ce faci cu trei milioane de lei primiţi ca salariu, din care dai două milioane-două milioane şi jumătate de lei sunt necesari la întreţinere la bloc? Din ce mai creşti copiii sau din ce mai trăieşti tu? Sunt atâţia oameni singuratici, văduve, văduvi, care se chinuiesc, singuri fiind. După ce îşi plătesc întreţinerea la bloc, abia trăiesc de pe o zi pe alta. Şi atunci, ce faci cu o familie? Dacă ai treizeci de milioane de lei, cum am cunoscut pe cineva care are atâta salariu, atunci poţi avea cinci-şase copii. Dar câţi sunt ca el?

(Arhim. Teofil Părăian, Bucuriile credinței, Editura Mitropoliei Olteniei, p. 250-251)

Leave a reply

required