Isaac Sirul spune: „Bine este a teologhisi pentru Dumnezeu, însă mai bine este omului a se face curat pentru Dumnezeu. Mai bine este să fii gângav, dar știutor și încercat, decât să izvorăști învățătură ca un râu din agerimea minții tale. Mai de folos este pentru tine să te îngrijești a învia prin mișcarea gândurilor tale către cele Dumnezeiești, sufletul tău cel omorât de patimi, decât să învii morții. Mulți au făcut minuni, au înviat morți, s-au ostenit pentru întoarcerea celor rătăciți, prin ei mulți au fost aduși la cunoștința de Dumnezeu dar după aceasta ei înșiși, care le-au adus viața altora, au căzut în patimi urâte și scârbavnice, s-au omorat pe sine și pentru mulți s-au făcut sminteală atunci când s-au dat pe față faptele lor, căci încă fiind ei în boală sufletească nu s-au îngrijit de sănătatea sufletelor lor”.
“Chiar dacă vei răscumpăra sute de robi creștini din robia păgânilor și le vei da libertatea, asta nu te va mântui dacă în același timp vei rămâne în robia patimilor”.
“Când omul ajunge la o așezare împăcată a sufletului, atunci poate din sine să reverse și asupra altora lumina luminării înțelegerii”.
“Binevestirea și propovăduirea nu sunt îndeobște datorie a oricărui credincios, și cu atât mai mult nu sunt cea dintâi. Cea dintâi datorie a creștinului este să se curățească de patimi…”
“Slavei deșarte și părerii de sine le place să învețe și să povățuiască. Ele nu se îngrijesc de vrednicia sfatului lor! Ele nu se gândesc că prin sfatul nechibzuit pot să-i pricinuiască aproapelui o rană de nevindecat…”
“Pentru a da sfat, pentru a-l povățui pe altul, nu este de ajuns să fii evlavios: trebuie să ai experiență duhovnicească, și mai întâi de toate ungere duhovnicească…”
“Dacă omul, mai înainte de a se curăți, se va lăsa purtat de o râvnă nechibzuită, el va aduce celorlalți nu lumină curată, ci amestecată, amăgitoare, fiindcă în inima lui nu trăiește binele curat ci binele amestecat mai mult sau mai puțin cu răul”.
Ava Isaia spune:
„De unde pot eu ști dacă plac lui Dumnezeu, ca sa-i zic fratelui să facă așa sau altfel?… Eu însumi mă aflu încă sub jugul pocăinței, din pricina păcatelor mele”.
„Fiecare dintre noi trebuie să se îngrijească mai mult de sine însuși și folosul său sufletesc, căci, după cuvântul Apostolului, fiecare din noi va răspunde lui Dumnezeu pentru sine – pe când la noi toate sunt încurcate, fiindcă suntem mai înclinați să-i învățăm pe alții…”
„Înca n-am apucat să încep nevoința bunei credințe, dar m-am și îmbolnăvit de slavă deșartă. Încă n-am apucat să intru în pridvor, însă visez deja la Sfânta sfintelor. Încă n-am pus început vieții plăcute lui Dumnezeu, dar îmi mustru deja aproapele. Încă n-am aflat ce e adevărul, dar vreau să fiu povățuitor altora. Suflete al meu! Toate ți le-a dăruit Domnul – înțelegere, cunoștință, chibzuință: cunoaște, deci, ce ți-e de folos. Cum visezi tu să le împărtășești altora lumina dacă tu însuți ești cufundat încă în întuneric? Vindecă-te mai înainte pe tine însuși – iar dacă nu poți, plînge-ți orbirea”.

Cum să biruim mândria, Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți, Editura Sophia, București, 2010

Leave a reply

required