Se aude adesea în zilele noastre o vorbă răutăcioasă şi prostească, o vorbă care ni se aruncă în obraz şi cu care duşmanii Bisericii socot că ne zdrobesc. Este insulta care afirmă că religia însemnează obscurantism, adică ignoranţă, întuneric, rătăcire şi pentru aceasta nu poate fi acceptată.

Să examinăm puţin această vorbă. Ea este absolut fără nici o valoare. Se aseamănă cu un lătrat de câine care vrea să sperie pe trecătorii paşnici.

Să vedem mai întâi cine spune că religia este obscurantism. O spun farsorii care nu cred nici un cuvânt din ceea ce afirmă, dar care încearcă să discrediteze religia, ridiculizând-o. Ei ştiu foarte bine că Iisus Hristos este Lumina lumii şi că Biserica cea întemeiată de Dânsul este călăuză omenirii. Ei ştiu prea bine că Creştinismul este o religie serioasă şi influentă. Dar Creştinismul îi jenează. De aceea oamenii vor să-l demonetizeze, aruncând noroi asupra lui. Aşa făcea odinioară cinicul Voltaire. Aşa fac astăzi farsorii care au tot atâta răutate ca Voltaire, dar de o sută de ori mai puţin spirit.

Cine zice că religia este obscurantism? Ignoranţii care vorbesc de toate, dar nu ştiu nimic, care suplinesc vidul inteligenţei lor cu sonoritatea frazelor. Aceştia îşi formează cultura din ziarele de câţiva lei şi, dacă îi întrebi ceva amănunte din trecutul istoriei sau din temeiurile noastre de credinţă, abat discuţia în altă parte, fiindcă şi bruma de cunoştinţe ce-au avut, au uitat-o demult.

Iată cine afirmă că religia este obscurantism. Să vedem acum ce adevăr cuprinde vorba aceasta. Ea cuprinde o minciună fără pereche!

Priviţi religia după cărţile sale: totul este lumină în ele! Biblia este vreme de peste şase mii de ani făclia care luminează neamul omenesc. Paginile Evangheliilor conţin adevăruri atât de sublime şi de înalte, că nu este carte pe lume care să ascundă comori asemănătoare.

Priviţi religia după bisericile sale. Tot ce se zice şi se face în ele lumină este!

Noi, creştinii, nu ne ascundem în loje subterane, pentru ca acolo pe întuneric să săvârşim lucruri tăinuite, ceremonii misterioase. „Tot cel ce săvârşeşte răul fuge de lumină”. Aşa zice Evanghelia. Or nu acesta-i cazul cu noi. Noi lucrăm în văzul tuturor. Oricine poate veni la adunările noastre. Uşile bisericilor noastre sunt deschise la toată lumea şi fiecare ştie că acolo poate vedea tot şi nimic nu i se ascunde.

Adevărurile religiei noastre sunt vestite cu glas mare, de la înălţimea amvonului, în toată plenitudinea lor. Ele sunt vestite nu unui cenaclu restrâns de „membri”, ci tuturor. Aceeaşi doctrină luminoasă şi mângâietoare e propovăduită ţăranului şi profesorului de universitate, slujnicei şi doamnei îmbrăcate în blănuri şi mătase.

Religia noastră nu constrânge pe nimeni, nimănui nu-i cere o credinţă oarbă. Ci ea doreşte ca fiecare creştin să înţeleagă, să se convingă, să vadă tăria argumentelor şi apoi să urmeze.

Este aceasta obscurantism?

Priviţi apoi religia după trecutul ei. Şi aici totul este lumină. Creştinismul a dat pe doctorii şi părinţii Bisericii care strălucesc ca nişte aştri pe firmamentul istoriei. Pavel, Origen, Ieronim, Augustin, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Ioan Damaschin – sunt tot atâția genii care au uimit veacurile cu profunzimea duhului lor. Pe lângă dânşii, liberii noştri cugetători sunt nişte pigmei.

În trecut, Biserica noastră a cultivat literele, ştiinţa, artele. Şcolile cele dintâi sub aripile Bisericii Creştine s-au dezvoltat şi monumentele cele mai frumoase care umplu lumea – Creştinismului se datoresc.

Fiecare preot, fiecare episcop, fiecare mănăstire este un focar de lumină. Fără opera acestora de fiecare zi sufletele, familia, societatea, popoarele s-ar scufunda în noapte, în decadenţă şi în moarte.

Este acesta obscurantism?

Să nu se lase nimeni sedus de cuvinte sforăitoare. Religia noastră în toate actele şi manifestările ei este ca un soare binefăcător care străjuieşte destinele omenirii, le luminează şi le secundează. Dacă un creştin va mai auzi vorba blasfemiatoare că religia este obscurantism, să-i dea răspunsul cuvenit!

Pr. Prof. Dr. Ştefan Slevoacă

[Bucovina, an III, 1943, nr. 695, 26 septembrie, p. 4]

Leave a reply

required