Viaţa duhovnicească nu stă numai în îndulcirea cu pacea şi mângâierea, ci şi în crucea duhovnicească, adică, atunci când suntem lipsiţi de mângâiere, să o purtăm cu seninătate…
Harul Domnului păstrează măsura
Sfinții de la Optina
Cei împrejmuiţi cu Sfânta Cruce sunt înfricoşători pentru vrăjmaşul
Sfântul Proroc David spune despre oamenii din prezent, că toţi se vor abate de la calea dreaptă. În pofida acestui fapt vă sfătuiesc, preaiubiţii mei, să păstraţi în voi, cu toate puterile, duhul bunei credinţe, adică să vă însemnaţi cu semnul Sfintei Cruci când mâncaţi şi când beţi, ieşind din casă şi intrând, şi la începutul oricărei lucrări;
Biruința asupra leneviei prin amintirea morții
Te plângi că te chinuieşte o lene pe care nu poţi s-o dezrădăcinezi cu nici un chip. Ispita aceasta îi atacă pe cei care îşi asumă lupta duhovnicească. Pentru a scăpa de lene, Părinţii ne recomandă să cultivăm în noi amintirea morţii şi a Judecăţii – cu cele două părţi ale sale: iadul veşnic şi fericirea veşnică. Părinţii spun că atunci când amintirea morţii se îmbină cu o adâncă smerenie, ea atrage asupra noastră atât de mult har sfânt, încât ne eliberăm definitiv de lene.
„Doamne, miluiește-mă!”
Sunt oameni ce nu se întorc nicicând către Dumnezeu, nu se roagă nicicând. Și dintr-o dată sufletul lor e cuprins de amărăciune, mintea de neliniște și inima de întristare. Și omul simte că, în starea sa pustiitoare, nici o altă făptură omenească nu îl poate ajuta – chiar dacă îl ascultă până la capăt, nu e în stare să-i priceapă durerea.
Mai plăcut este lui Dumnezeu păcătosul smerit, care se căieşte, decât dreptul mândru şi nepocăit
În scrisoare întrebi de ce atunci când citeşti cărţile Părinteşti inima îţi arde de dorinţa de a propăşi duhovniceşte, iar când auzi că între mireni sunt oameni cu viață duhovnicească te cuprinde o mare tristeţe şi pierzi, cumva, nădejdea de a te îmbunătăţi. Mi se pare că aceasta vine din faptul că te socoți mai prejos de viaţa călugărească, dar mai presus decât mirenii: acesta este un orgoliu subţire şi te nelinişteşte.
Ferește-te de pericolul generozității nebunești și a risipei
Pentru că trăieşti în lume şi ai familie, nu cred că poţi să împarţi săracilor toată averea ta. Prin urmare, trebuie să găseşti „tăietura de aur” şi fii statornic în urmarea ei: nici să nu întorci spatele semenilor tăi, nici să le împarţi tot ce ai.
Eşti dator să asiguri copiilor tăi, cu cea mai mare grijă, lucrurile de care au cu adevărat nevoie. Dacă-ţi prisoseşte ceva, dă şi săracilor.
Când ne vom smeri, atunci ne vom linişti
Îmi scrii că îţi vine greu atunci când vezi că alţii sunt nedrepţi cu tine şi că nu te poţi sili să crezi că eşti vinovată, lucru care te lipseşte de linişte. Tocmai aceasta ar trebui să-ţi arate că eşti încă departe de ceea ce a poruncit Domnul: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc (Matei 5, 44).
Să ne străduim să împlinim ceea ce ne cere Cuvântul lui Dumnezeu
Pentru liniştirea sufletelor voastre, găsesc de cuviinţa să vă amintesc cuvintele evanghelice ale Domnului însuşi: „Dacă cineva te va lovi peste obrazul stâng, întoarce-l şi pe cel drept”. Adică, atunci când suntem mustraţi şi învinuiţi de cele pentru care nu suntem vinovaţi, trebuie să ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situații în care am fost vinovaţi înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
Lăsaţi-vă în voia lui Dumnezeu, El nu vă va dezamăgi…
Ar fi greu să trăim pe pământ dacă n-ar exista nimeni care să ne ajute să răzbim în viaţă… Dar deasupra noastră este însuşi Dumnezeu Atotţiitorul, Iubirea însăşi… De ce să ne temem şi să ne întristăm, pentru ce să ne ferim de greutăţile vieţii, să presupunem şi să pricepem… Cu cât e mai complicat şi mai greu să trăim, cu atât mai puţin trebuie să facem aceste lucruri…
Tu, Doamne, mi-ai ajutat…
Îmbărbătaţi-vă în nevoinţă, nu renunţaţi la ea, chiar dacă întreg iadul s-ar ridica împotriva voastră şi lumea întreagă ar fierbe răutate şi ameninţare şi credeţi: „Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr (Ps. 144, 18)”. Amin!
Cum putem dobândi pacea sufletului?
Crezi cu adevărat că pacea interioară pe care o dorești depinde de locul unde vei alege în cele din urmă să trăiești?
Dacă oamenii și-ar simţi păcatele proprii, n-ar mai avea timp să-i judece pe alţii
Te necăjeşti pentru că în fiecare săptămână ai parte de tulburare din pricina discuţiilor şi judecăţilor pe care le auzi în societate cu privire la monahism, pentru că te amesteci în ele şi uneori împărtăşeşti părerea altora. Ce să-i faci? Vinovat nu este monahismul, ci slăbiciunea unora, care văd lumea cu ochi „ageri” şi, băgând de seamă slăbiciunile unora, aruncă cu noroi în tot monahismul.
Iubește smerenia și lacrimile și ostenește-te în toate să tai voia ta
Împotriva patimii desfrâului păzește-ochii și nu mânca mult. Dobândește smerenia, care destramă toate cursele vrăjmașului. Nu ceda în fața vrăjmașului și roagă-te neîncetat, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, izbăvește-mă de patimile cele rușinoase!” și Dumnezeu te va milui. Se întâmplă ca omul să fie ispitit de pofta sa din pricina nepăsării față de sine, din pricină că îngăduie inimii sale să cugete la cele făcute înainte sau la alte lucruri de acest fel.
Dorești liniștea gândului și a inimii și nu o poți găsi?
Avva Isaac spune că, atunci când omul se smerește din suflet, el este înfășurat de harul lui Dumnezeu.
Lupta devine mai ușoară prin smerenie
Îmi descrii războiul puternic care te luptă de jumătate de an și ești nedumerită pentru ce ți-a fost îngăduit. Mă întrebi dacă nu cumva L-ai mâniat și acum pe Dumnezeu cu ceva, dacă nu cumva ai făcut vreun păcat de moarte? Chiar dacă n-ai păcătuit, trebuie să mai rabzi și pentru păcatele mai vechi. Sfânta Maria Egipteanca a luptat 17 ani cu patimile în pustie ca și cu niște fiare.
Doreşti liniştea gândului şi a inimii şi nu o poţi găsi?
Avva Isaac spune că atunci când omul se smereşte din suflet, el este înfăşurat de harul lui Dumnezeu.
Doreşti liniştea gândului şi a inimii şi nu o poţi găsi? Dar Însuşi Domnul ne spune unde şi cum trebuie să căutăm această pace, care este mereu o răsplată şi un mare dar al Său pentru cei care-I urmează: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29).
Pe cei mândri Singur Dumnezeu îi tămăduiește
Pe cei mândri, Singur Dumnezeu îi tămăduieşte. Asta înseamnă că scârbele lăuntrice (prin care se tămăduieşte mândria) sunt trimise de la Dumnezeu, pentru că, de-ar veni de la oameni, cel mândru nu le-ar putea duce. Iar cel smerit le poartă pe toate de la oameni şi toată lumea zice: vrednic este de acestea.