Tot ce găsim scris despre vremea lui Iov se confirmă şi în zilele noastre. Nicicând ca în zilele noastre viaţa omului n-a fost atât de agitată şi supusă atâtor deşertăciuni. Unii se sufocă, pur şi simplu de treburi, alţii nu se pricep să-şi chivernisească timpul, toţi se grăbesc, aleargă în disperare către ceva, undeva, toţi par cuprinşi de un fel de convulsie morală.
În timpul nostru, oamenii nu mai „merg”, ci „aleargă” în toate direcţiile, de această goană molipsindu-se până şi cei mai calmi dintre noi. Se pare că nimeni n-a pătruns tâlcul cuvintelor: „liniştea şi nădejdea este cetatea voastră“. Un singur pas făcut către această cetate a nădejdii îţi aduce mai mult folos decât o sută de paşi făcuţi pe drumul deşertăciunilor şi samavolniciei omeneşti. Când omul se convinge de zădărnicia multora dintre faptele sale, din cauza dezamăgirii şi a sfârşelii sufleteşti încetează să se mai grăbească. Îi va spune aceasta şi Păstorului, Care, când îşi scoate oile afară, „merge înaintea lor şi oile îl urmează” (Ioan 10,4) şi nu le lasă să rătăcească. Omul se va ţine aproape de Conducătorul ceresc, mergând cu pas sigur, egal, constant, fără a-L slăbi din ochi. Va învăţa că nu este de ajuns să-ţi alegi un drum, ci trebuie şi să-l urmezi. Nu vor exista opriri, nu va fi nicio grabă, va fi numai ascultare şi roadele pe care le va aduce aceasta.
Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, 2008