http://manastireasuruceni.md/category/dionisie-erhan

Preasfințitul Episcop Dionisie, cu numele de botez Dimitrie, s-a născut la 2 noiembrie 1868, în satul Bardar, județul Lăpuşna. Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa Adriana, oameni simpli și foarte evlavioși. Neamul Episcopului Dionisie Erhan se trage din răzeși, arcașii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.
La 28 noiembrie 1883, la vârsta de 15 ani, Dimitrie Erhan a intrat ca frate în Mânăstirea Suruceni. Tânărul nevoitor al lui Hristos este profund marcat de chipul luminos al ieroschimonahului Serafim Blănarul, starețul mânăstirii, model pilduitor de autentică viață monahală, care a avut o înrâurire binefăcătoare asupra sa. De asemenea, ieromonahii Anatolie Turovici și Iosif Botea l-au înconjurat cu toată atenția și dragostea părintească, fiind pentru el îndrumători încercați și susținători sinceri pe calea grea a nevoinței călugărești. Era o fire smerită, evlavioasă, sensibilă, plină de noblețe sufletească. Era dornic de carte, stătea cufundat ore întregi asupra Sfintei Scripturi, literaturii patristice, asupra dogmaticii ortodoxe. Studiul istoriei neamului îi trezește un sentiment de durere pentru destinul nefericit al multpătimitorului teritoriu dintre Prut și Nistru.
În 1890 a devenit rasofor, iar la 25 septembrie 1899 a fost tuns în monahism, primind numele de Dionisie. În anul 1900 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1904 este hirotonit în treapta de ieromonah. În 1906 îndeplinește ascultările de stareţ la Suruceni, iar în 1908 a devenit stareț.
În 1911, starețul Dionisie a fost distins cu cruce de aur, iar în luna mai a anului 1918 este avansat în rangul de arhimandrit. Ieromonahul, ulterior arhimandritul și în cele din urmă Episcopul Dionisie, a fost cel mai longeviv stareţ al Mânăstirii Suruceni (1918-1934).
A avut în permanență conștiința unității naționale, încrederea într-un destin măreț al neamului său. S-a aflat în fruntea mișcării moldovenilor din Basarabia (1904-1905), a ocrotit și a găzduit între zidurile Mânăstirii Suruceni pe mulți dintre militanții și luptătorii pentru Unire.
Pentru meritele excepționale pe ogorul bisericesc și pe cel național, la 22 iulie 1918, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales pe arhimandritul Dionisie Erhan arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, cu titlul al Ismailului, fiind hirotonit în Catedrala Mitropolitană din Iași. În 1923, după înființarea Episcopiei Cetatea Albă-Ismail, i s-a dat titlul de Tighineanul.
Eruditul arhimandrit Dionisie a fost un autodidact, singur și-a cules și și-a aprofundat cunoștințele teologice și istorice. Pe parcursul anilor i-a învăţat a citi şi a scrie româneşte pe toţi fraţii din mânăstire, se îngrijea ca monahii să fie instruiți, să cunoască adevărul de credință ortodoxă, istoria Bisericii și a neamului. Totdeauna găsea cuvinte pe înțelesul fraților din mânăstire și al țăranilor neștiutori de carte. Se simțea la fel de sigur și în mediul tinerilor intelectuali.
În 1932 a fost numit locţiitor de Episcop al Cetății Albe-Ismail şi rămâne doar stareţ titular al Mânăstirii Suruceni. La 20 octombrie 1933 a fost ales Episcop titular al Ismailului, fiind înscăunat abia la 15 mai 1934, întrucât nu era licențiat în Teologie, ceea ce împiedica Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să confirme alegerea sa. În situația creată, Consiliul profesoral al Facultății de Teologie din Chișinău, împreună cu senatul Universității din Iași, în ședința din 21 martie 1934 i-a acordat cu mari elogii titlul de Doctor Honoris Causa, luând în considerare dorința unanimă a credincioșilor din Sudul Basarabiei de a-l avea ca Episcop pe Arhiereul Dionisie, meritele sale deosebite pe tărâmul religios și ostenelile considerabile pe tărâmul românesc Basarabia, precum și vastele sale cunoștințe teologice. Sfântul Sinod, întrunit în ședințele din 18-19 aprilie 1934, sub președinția primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, a confirmat alegerea Preasfințitului ca Episcop titular al Episcopiei Cetatea Albă-Ismail.
Episcopul Dionisie a purces la îndeplinirea chemării sale fiind călăuzit de râvna apostolică față de învățătura Domnului Hristos și de dragostea față de Țară. Pe lângă opera mare de zidire sufletească pe care a înfăptuit-o în Eparhie, a ridicat în orașul Ismail clădirea bisericii episcopale și a înființat Orfelinatul eparhial „Episcopul Dionisie”. A deschis în orașul Ismail o tipografie și o fabrică de lumânări. Sub îndemnul Preasfinției sale au fost reparate o mulțime de biserici din județul Ismail. La Mânăstirea Schimbarea la Față a Mântuitorului din satul Borisăuca a întemeiat o școală de pictură bisericească, o bibliotecă și un atelier de covoare (țesătorie națională). La Giurgiulești a contribuit la construcția unei școli pe lângă biserică. În orașul Bolgrad a reparat capital Catedrala Schimbarea la Față a Mântuitorului.
Multe și mărețe fapte au rămas în inimile creștinilor ortodocși în urma slujirii în Sudul Basarabiei a Episcopului Dionisie Erhan, care  n-a uitat nici de baștină și pe cheltuiala sa a ridicat o biserică în cinstea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil în satul Sociteni, județul Lăpușna.
Ca Episcop de Cetatea Albă-Ismail, a păstorit cu râvnă până în anul 1940. În vara acelui an, auzind cumplita veste despre cedarea Basarabiei, s-a refugiat în România. Aici, a fost desemnat locţiitor de Episcop la Argeş (1940-1941), continuând să poarte titlul „al Cetăţii Albe-Ismail”. Dar gândul îi era mereu acasă și, la 1 septembrie în 1941, s-a întors în Basarabia, la Mânăstirea Suruceni.
La 17 septembrie 1943, Preasfințitul Dionisie a trecut în lumea celor drepți, la Spitalul central din Chișinău. Este adus pe jos, în procesiune, la Mănăstirea Suruceni, locul nașterii sale duhovnicești, și a fost înmormântat în gropniţa alăturată Bisericii „Sf. M. Mc. Gheorghe”.
La 10 iulie 2018, ca urmare a lucrărilor de consolidare a Bisericii „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Mânăstirea Suruceni s-au aflat moaștele întregi ale Episcopului Dionisie de către stareța Sfintei mânăstiri, egumena Epistemia și arhimandritul Porfirie, starețul Mânăstirii Sireți.
La 15 septembrie 2018, sfintele moaște au fost îmbrăcate în veșminte arhierești, așezate în raclă și depuse în Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”.
La 17 septembrie 2018, Înalt Preasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, împreună cu Preasfințitul Episcop Ioan de Soroca au săvârșit Sfânta Liturghie și pomenirea la 75 de ani de la trecerea la Domnul a Episcopului Dionisie.
Astăzi, 25 octombrie 2018, în ședința sa de lucru, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în rândul Sfinților pe Episcopul Dionisie Erhan al Cetății-Albe-Ismail cu zi de pomenire la 17 septembrie.

 

 

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.