„Gândului care caută saturare de vin în zi de sărbătoare:
«Să nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzanie, ci vă umpleţi de Duh, vorbind între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând în inimile voastre Domnului»” (Ef 5,18-19).
Cum devine evident din replicile scripturistice, avva Evagrie n-are în vedere unicul pahar de vin băut împreună cu oaspeţii sau la agape, şi pe care nici Benedict nu-l refuză monahilor săi, ci mai degrabă pe uşuraticii pentru care sărbătorile nu serveau decât drept pretext pentru beţie. Faţă de acestea el afirmă:
„Nu spune: «Astăzi e sărbătoare şi voi bea vin», şi: «Mâine e Cincizecimea şi voi mânca carne», căci pentru monahi nu există sărbătoare, nici vreme în care bărbatul să-şi umple pântecele.”
În acest sens trebuie înţeleasă şi următoarea interpretare simbolică a sărbătorilor:
„Paștele Domnului e trecerea de la răutate, iar Cincizecimea Lui e învierea sufletului. Sărbătoarea Domnului e neţinerea de minte a celor rele, iar pe cel ce ţine minte răul îl va cuprinde plânsul. Cincizecimea Domnului e învierea iubirii, iar cel ce urăşte pe fratele lui va cădea cădere mare. Sărbătoarea Domnului e cunoaşterea cea adevărată, iar cel ce ia seama la cunoaşterea mincinoasă va sfârşi ruşinos.”
Ieroschimonah Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui — ştiinţa și învăţătura Părinţilor pustiei despre mâncat şi postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, Editura Deisis, Sibiu, 2014, pp. 41-42