Să nu ne tulburăm din cauza ispitelor, nici să nu ne minunăm de îndrăzneala diavolului, ci stăruind în credinţă şi în rugăciune fierbinte şi împărtăşindu-ne de ajutorul de sus, să izgonim lucrarea vrăjmașului din viața noastră.
Mare lucru este omul care creşte înlăuntru şi sporeşte în virtuţi! Dar această fiinţă mare se teme de păcat, la fel ca elefantul de şoarece, „ca nu cumva, după ce a vestit altora, el însuşi să ajungă de lepădat” (I Corinteni 9, 27).
Nu numai aproape de sfârşitul lumii va grăi diavolul cuvinte împotriva Celui Preaînalt, cum zice Domnul, ci şi acum se întâmplă uneori că trimite prin gândurile noastre huliri grele către Cer şi grăieşte ocări împotriva Celui Preaînalt, a făpturilor Lui şi a sfintelor lui Hristos taine. Dar noi, stând pe piatra cunoştinţei, nu ne tulburăm de aceasta, nici nu ne minunăm de îndrăzneala blestematului, ci stăruind în credinţă şi în rugăciune fierbinte şi împărtăşindu-ne de ajutorul de sus, izgonim pe vrăjmaş.

                          Sfântul Ioan Carpatiul, Capete de mângâiere, în Filocalia IV, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 131

Leave a reply

required