Aşa cum simţurile au tras mintea la dulceţile simţurilor, tot astfel mintea se sârguieşte a ridica simţurile la dulceţile cele gândite dar nu numai atât, ci se luptă pe cât îi stă în putinţă să întoarcă simţurile trupului către ea, ca împreună [cu ea] să se îndulcească şi ele, cu potrivit chip, de dulceaţa ei cea gânditoare, obişnuindu-se cu ea puţin câte puţin, aşa cum mintea a ajuns mai înainte să se împărtăşească prin simţuri şi să se îndulcească, în mod potrivnic, de dulceaţa cea simţită [trupească]. Deci, într-un cuvânt, de unde la început trupul s-a sârguit a face mintea şi duhul carne prin simţuri şi prin dulceţile simţurilor, acum – dimpotrivă – mintea se sârguieşte să facă trupul duh şi oarecum imaterial prin dulceaţa celor nematerialnice şi nevăzute. Despre aceasta mărturiseşte în multe locuri şi Sfântul Maxim Mărturisitorul. De aceea a fost legat sufletul împreună cu trupul – zice Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu ca să se facă lui ceea ce este Dumnezeu pentru el, adică ca să-l povăţuiască pe trup ca pe un copil şi să-l împrietenească cu Dumnezeu.

                                                              Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Egumeniţa, Alexandria, p. 115

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.