Cel care ne dispreţuieşte, ne nedreptăţeşte şi ne osândeşte ţine locul focului care vindecă rana egoismului nostru, ca să ne facem sănătoşi. Dumnezeu îl îngăduie ca să ne redobândim sănătatea, pentru că atâta vreme cât avem egoism, suferim. Când va veni vremea, când vom avea smerenie, nu vom mai suferi şi atunci vor veni înlăuntrul nostru pacea şi liniştea.
Sfântul Antonie cel Mare mărturisea: „Ori de câte ori am luat asupra mea vina faptei, imediat liniştea s-a răspândit înlăuntrul sufletului meu. Din momentul în care am aruncat vina asupra altuia şi am spus că el greşeşte, şi nu eu, atunci am simţit înlăuntrul meu strâmtorare şi amărăciune!”. Iată calea – aruncă vina asupra ta, mustră-te pe tine însuţi şi spune: „Eu am greşit, pentru păcatele mele Dumnezeu a îngăduit să mi se întâmple; pentru că am egoism Dumnezeu a încuviinţat, pentru cunună Dumnezeu a îngăduit şi de aceea a venit asupra mea pătimirea!”. Însă dacă zicem: „De ce mi s-a întâmplat aceasta?”, vieţuim în continuare în boala egoismului nostru.
Care este cauza certurilor, a risipirii şi a destrămării familiilor? Egoismul… Plecând iubirea, pleacă şi Dumnezeu!

Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, traducere de Părintele Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Alexandria, 2012, p. 28

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.