Clerul şi poporul Eparhiei Cetatea Albă-Ismail, se pregătesc să-şi sărbătorească păstorul cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viaţă.
Este un gând nobil, care cinsteşte pe cei cari l-au avut şi-l traduc acum în faptă.
Pentru P. S. Dionisie, aceasta va fi o zi de binemeritată bucurie, care cu siguranţă îl va înduioşa până la lacrimi. În adevăr, pentru un părinte nu poate sa fie bucurie mai mare şi măngâere mai adânc simţită, decât recunoştinţa din partea fiilor săi.P. S. Dionisie merită din plin această recunoştinţă, P. S. Sa este una din figurile cele mai proeminente ale Moldovei dintre Prut şi Nistru: proeminentă atât din punct de vedere naţional cât şi din punct de vedere religios.
Din punct de vedere naţional P. S. Dionisie ia parte la principalele acţiuni pregătitoare ale Unirii: dela răspândirea cărţilor româneşti în Sf. Mănăstire Suruceni, activitate desfăşurată în tăcere, dar care din aceasta cauză nu este mai puţin meritorie,— şi până la răsunătoarele manifestaţi naţionale din preajma Unirii.
În P. S. Sa a fost totdeauna trează conştiinţa uniăţii noastre naţionale şi a vibrat cu putere încrederea în destinele măreţe ale neamului nostru.
Din punct de vedere religios, viaţa P. S. Sale este o pildă vie clericilor şi tuturor fiilor săi sufleteşti. Cei 50 ani de neprihănită viaţă monahicească constituesc o fericită ilustraţiune a însemnătăţii vieţii monahale, care este o cetate permanentă a spiritului şi a moralităţii pentru întreaga societate.
Aceste merite pe teren naţional şi religois au determinat pe profesorii Facultăţii de Teologie din Chişinău ca să confere P. S. Dionisie diploma de doctor „honoris causa“; P. S. Sa este primul doctor „honoris causa“ al istoricei şi glorioasei Universităţi a Iaşilor. Tot aceste merite l’au recomandat şi l’au înălţat pe scaunul ilustrat de Marele Melhisedec, al cărui urmaş vrednic s’a arătat P. S. Dionisie.
Evanghelizarea cu timp şi fără timp a satelor şi oraşelor din eparhia P. S. Sale, înfiinţarea atâtor opere de folos obştesc, oblăduirea eparhiei în spirit părintesc, sunt dovezi văzute ale ocrotirii Celui Atotputernic, Care a trimis Eparhiei Cetăţii Albe-Ismail „păstorul, care i se cuvenea, cuvios, fără de răutate” (Evrei VII, 26). nefăcând spre plăcerea sa, nemânios, neocărâtor, negrabnic a bate, neagonisitor de dobândă urâtă, ci iubitor de străini, iubitor de bine, întreg la minte, drept, înfrânat”. (Tit I, 7-8).
Nu pot termina aceste câteva rânduri, fără a nu pune în evidenţă frumoasa cultură, cu care, deşi n’a urmat la şcoli speciale, este înzestrat P. S. Dionisie. Este o plăcere a fi în intimitatea P. S. Sale şi a discuta cu P. S. Sa cele mai variate probleme din diferitele ramuri ale gândirii omeneşti. Studiul istoriei l’a pasionat îndeosebi. P. S. Dionisie este un minunat povestitor, care cu talentul său încântă pe cei cari au privilegiul de a-l asculta. Graiul său este dulcele şi curatul grai moldovenesc, iar vorbirea P. S. Sale, în chip cu totul spontan este împodobită cu mărgăritarele vechei limbi româneşti a cazaniilor şi a Sfintei Scripturi, pe care o cunoaşte, o stăpâneşte şi o mânueşte ca nimeni altul în această ţară.
Iată tot atâtea motive, pentru care, în ziua când P. S. Dionisie împlineşte 70 de ani de viaţă, bogată în fapte de zidire naţională şi religioasă, sunt alături de clerul Eparhiei Cetăţii Albe-Ismail şi împreună cu el rog pe Cel Prea Înalt, să ni-1 ţină încă mulţi ani în deplină sănătate „drept îndreptând cuvântul Adevărului Său!“
Profesor univ. N. POPESCU PRAHOVA,
fost Decan al Facultăţii de Teologie din Chişinău.