Harul Duhului Sfânt se revarsă asupra tuturor membrilor Bisericii, cu toate că „darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh” (I Corinteni 12, 4). Dacă vom percepe ca şi Apostolul Petru preoţia ca slujire a lui Dumnezeu în Biserica lui Hristos, reiese că unii primesc darul creării bisericilor din casă, iar alţii primesc darul preoţiei pentru săvârşirea Euharistiei. Fiecare dar primit de la Duhul Sfânt trebuie păstrat cu grijă şi mare evlavie: „nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine…” (I Timotei 4, 14), fie acesta curăţia de păcate în cadrul spovedaniei, fie primirea harului dumnezeiesc prin unirea cu Hristos în timpul împărtăşaniei, fie hirotonia sau cununia. Talanţii primiţi în timpul slujbei cununiei sunt daruri care trebuie întrebuinţate în vederea creării familiei, a bisericii din casă. Ei trebuie înmulţiţi de-a lungul vieţii prin muncă perseverentă. Odată slujba cununiei terminată, nu putem pleca din biserică, îngropând adânc în inimă tot ceea ce am simţit în acel moment. Prin ignoranţa noastră, putem pierde darurile primite de la Duhul Sfânt. Se cunosc multe situaţii când numai amintirea momentelor celor mai importante din slujba cununiei i-a ajutat pe mulţi să depăşească perioadele dificile apărute în viaţă, să-şi păstreze familia întreagă şi să primească o mare bucurie.

Preot Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, București, 2006, p. 33

Posted in: Articole.
Last Modified: iunie 12, 2019

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.