Se spune în Pateric o istorioară despre un frate care s-a dus la un părinte şi l-a întrebat ce să facă, pentru că-i vin tot felul de gânduri rele. Bătea vântul în timp ce ei discutau, iar părintele i-a zis: „Opreşte vântul!” şi fratele a răspuns: „Nu pot!” Atunci părintele zice: „Cum nu poţi opri vântul să nu bată, tot aşa nu poţi opri gândurile cele rele să nu vină. Dar ceva tot poţi să faci: cu un gând bun să înlături gândul cel rău”. Niciun gând nu poate fi înlăturat decât cu un alt gând. Mintea tot timpul e în mişcare, omul se gândeşte tot timpul, nu există niciun moment în care omul să nu se gândească, nici măcar atunci când crede că nu se gândeşte la nimic – tot se gândeşte că nu se gândeşte. Spunând rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” în gând, cu intensitate şi cu frecvenţă, scapi de gândurile cele rele.

                                                           Părintele Teofil Părăian, Rugăciunea pelerinaj către cer, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p. 68-69

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.