Adesea, pregătirea pentru nuntă este o pregătire pur materială, pur omenească; după ce s-au stabilit datele financiare cu privire la susținerea și desfășurarea nunții, în grabă se stabilește și ora săvârșirii slujbei Cununiei. Mentalitatea referitoare la căsătorie și la viața de cuplu se face simțită și-n trăirea momentului unic pentru o familie: nașterea ei ca „biserică-mireasă” a lui Hristos. Iubirea care-i unește pe miri trebuie completată de iubirea lor față de Dumnezeu, care-i face să-și pună problema mântuirii, într-un mod foarte concret.
Căutarea și alegerea mirelui sau a miresei se face ca și unirea lor: „în Hristos și în Biserică”. Pregătirea mirilor pentru nuntă trebuie să vizeze prioritar viața duhovnicească, pentru că ei nu se vor uni într-un trup decât numai în măsura în care se vor uni, prin împărtășire, cu și în Trupul lui Hristos. Aceasta necesită rugăciune și post, câteva zile sau o săptămână înaintea nunții și pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie, prin Spovedanie. Ar fi bine ca la această pregătire să participe și nașii, chiar și părinții, pentru că „rugăciunile părinților întăresc temeliile caselor copiilor”.  Astfel pregătiți, mirii vor putea participa la Dumnezeiasca Liturghie, fiind primii care răspund chemării euharistice: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați-vă”, împărtășindu-se.
Necesitatea Spovedaniei înainte de Cununie are la bază două motive majore. În primul rând cel de ordin spiritual, și anume înaintea fiecărui eveniment important din viață ne pregătim spovedindu-ne și împărtășindu-ne, aceasta cu atât mai mult cu cât, în vechime, Cununia era legată de Euharistie. Al doilea motiv este practic, dar folosul este tot spiritual, pentru că la întâlnirea pe care preotul o are cu mirii în scaunul spovedaniei va căuta să le transmită ceea ce nu ar putea să facă în cuvântul de la Cununie. Această invitație nu este numai o mărturisire, ci și o convorbire duhovnicească în care preotul ar avea prilejul să le vorbească despre ce înseamnă familia creștină și care este rolul ei.
Astfel Taina Spovedaniei împlinită înaintea primirii Tainei Cununiei, capătă o funcție educativă, având rolul de a-i apropia și mai mult pe tineri de momentul profund la care vor participa și de înțelesurile adânci ale Tainei, făcându-i cu adevărat să înțeleagă măreția încununării lor în Hristos.
Mirii trebuie să se spovedească, preferabil la acelaşi duhovnic, și cu scopul de a lăsa în urmă trecutul individual, punând astfel bazele unui viitor comun. Această spovedanie trebuie să fie completă, deoarece este singura ocazie ca lucrurile care ar putea provoca angoase sau sentimente ascunse de vinovăţie unul față de altul să fie eliminate prin iertarea pe care Dumnezeu o dă prin mâna preotului duhovnic. Eliberaţi de un trecut poate împovărător, mirii vor avea deschiderea şi libertatea de a se dărui vieţii de familie cu toată fiinţa, punând un început nou, pe bazele dragostei depline, cu grijă ca erori precedente din neştiinţă sau nebăgare de seamă să nu se mai repete.

                                                    Pr. Prof. Costel Bulgaru, Sfânta Taină a Cununiei, Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2011, p. 150

Leave a reply

required