Ce cuvânt va putea zugrăvi, Mamă a lui Dumnezeu Fecioară, frumuseţea ta cu strălucire dumnezeiască?

Căci cele ale tale nu pot fi definite în gânduri şi cuvinte, fiindcă depăşesc orice minte şi orice cuvânt. Poţi fi însă lăudată în imne, pe care le primeşti cu iubire de oameni; căci tu eşti locul tuturor harurilor, plinătatea a toată frumuseţea şi bunătatea, tablou şi icoană însufleţită a tot binele şi a toată bunătatea, ca una singură învrednicită concentrat de toate harismele Duhului, sau mai bine zis care singură ai în chip uimitor/paradoxal în măruntaiele tale pe Cel în Care sunt comorile tuturor acestora şi eşti un cort uimitor al Acestuia, iar acum prin moarte ai ajuns de aici la nemurire şi te-ai mutat cu dreptate de la pământ la cer, ca să locuieşti tot timpul împreună cu Acesta în corturile supracereşti, înconjurând de aici cu grijă moştenirea ta şi făcându-L milostiv faţă de toţi cu soliile tale neadormite către El.”
Sfântul Grigorie Palama – La Atotvenerata Adormire a Maicii Domnui (Omilia 37)

 
Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 428

 

Posted in: Articole.
Last Modified: iulie 6, 2016

Leave a reply

required