Ca stareţi, de multe ori se poate întâmpla ca şi noi să facem câte o greşeală. Însă tu, cel care faci ascultare, nu te vei păgubi. Niciodată din ascultare nu poate ieşi ceva rău, pentru că ea este urmarea lui Hristos.
Dacă ai făcut ascultare, vei merge în Rai. Dacă nu ai făcut ascultare, nu poți să faci rugăciunea minții, nu poți să te împărtăşeşti, nu poți să slujeşti, ci eşti sortit iadului. Priveşte la Adam, la proorocul Elisei şi la Ghiezi. Prin toate aceste exemple te poți încredinţa că mai mult se odihneşte Dumnezeu în ascultare, decât în alte virtuţi. Şi celelalte virtuţi ajută, însă cum lucrează ascultarea, nu lucrează celelalte virtuţi. De aceea, să vă îngrijiţi mai mult de ascultare.
Să vă mai spun ceva. De noi depinde să creştem sau să micşorăm această lumină pe care o avem înlăuntrul nostru, adică harul. Dacă acum este de cinci grade, mâine putem să o facem de zece, treizeci, cincizeci sau o sută de grade, dar o putem şi micşora la opt, cinci, trei sau un grad; de noi depinde aceasta. Şi aceasta vine din devotamentul, încrederea, evlavia şi respectul pe care îl avem faţă de stareţ. În funcţie de ascultarea pe care o avem faţă de stareţ, această lumină creşte. Dar nu numai faţă de stareţ, ci şi între noi trebuie să avem ascultare.
Fericit este acel frate, care înainte ca stareţul sau fratele lui să termine cuvântul, spune: „Să fie binecuvântat!”. De pildă, dacă un frate îţi spune: „Părinte, vino să mă ajuţi!”, atunci tu să spui: „Să fie binecuvântat!”.
Urmează această cale şi vei vedea ce o să simţi înlăuntrul tău. Câtă pace, câtă linişte sufletească vei simţi!
În timp ce, dacă spui „aşteaptă cinci minute şi voi veni”, atunci… (Starețul Efrem Katunakiotul)

Ieromonah Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 177-178

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.