Într-o zi, i-am mărturisit Părintelui:
Părinte, mă enervez foarte repede.
Bun lucru e mânia!
Crezând că glumeşte, l-am întrerupt:
E bun lucru?
Fireşte! Dumnezeu a pus mânia în noi. Ea este nervul sufletului. Este putere. Ne-a dat-o Domnul ca, prin ea, să luptăm împotriva patimilor şi a diavolului. Aceasta este întrebuinţarea corectă a mâniei. Luăm această putere de la diavol şi o dăm lui Hristos. Dăruieşte-te lui Hristos cu forţă, cu nerv!
Altădată, în timp ce îi vorbeam despre ceva anume, mi-a zis:
Văd că un frate e foarte pornit împotriva ta, ca o fiară gata să te sfâşie. (Aşa era, dar eu nu voisem să-i vorbesc despre asta.) Să nu-i zici nimic. Ne vom ruga, iar Dumnezeu îl va îmblânzi. Crezi asta?
Cred.
Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor. Noi, oricâte am spune, nu putem face nimic.
Dar el de ce se poartă aşa, Părinte? De ce face acestea?
Sst! Nu vorbi! Nu pot să-ţi spun. Tu numai roagă-te!

Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 207-208

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.