Cei care cercetează unele ca acestea să răspundă la următoarele întrebări: De unde vin bolile? De unde beteşugurile trupului? Că nu se poate spune că boala este necreată, dar nici că este creaţie a lui Dumnezeu. Nu! Fiinţele au fost create cu o structură naturală potrivit firii lor şi au fost aduse la viaţă având desăvârşite toate mădularele; se îmbolnăvesc atunci când îşi pierd starea naturală de vieţuire; îşi pierd sănătatea sau printr-o vieţuire rea, sau dintr-o pricină oarecare ce aduce îmbolnăvirea trupului. Deci Dumnezeu a făcut trupul, nu boala; a făcut sufletul, nu păcatul; sufletul se înrăieşte când se îndepărtează de starea lui naturală!
Dar în ce constă pentru suflet binele pe care îl avea înainte de a se înrăi?
În aceea că era aproape de Dumnezeu şi unit cu El prin dragoste. După ce sufletul a căzut din această stare, a fost stricat de fel de fel de boli.
Dar, pe scurt, pentru ce sufletul primeşte răul?
Pentru că este înzestrat cu voinţă liberă, unul din titlurile de glorie ale fiinţelor înzestrate cu raţiune. Slobod de orice constrângere şi creat de Creator. Cu voinţă liberă – pentru că a fost făcut după chipul lui Dumnezeu -, sufletul concepe binele, cunoaşte desfătarea ce vine din săvârşirea binelui; are capacitatea şi puterea de a-şi păstra starea sa naturală, dacă stăruie în contemplarea binelui şi în desfătarea bunătăţilor spirituale; dar are şi capacitatea de a se îndepărta uneori de bine; aceasta i se întâmplă când, săturat de desfătările cele duhovniceşti, ca îngreunat de somn şi alunecat de la cele de Sus, se amestecă cu trupul, spre a se desfăta cu plăceri ruşinoase.

                                                                                                                     Sfântul Vasile cel Mare, din Omilii şi cuvântări

Continuare: http://manastireasuruceni.md/articole/3-nu-socoti-pe-dumnezeu-autor-al-existentei-raului-raul-nu-este-decat-lipsa-binelui.html

Leave a reply

required