Cei care cercetează unele ca acestea să răspundă la următoarele întrebări: De unde vin bolile? De unde beteşugurile trupului? Că nu se poate spune că boala este necreată, dar nici că este creaţie a lui Dumnezeu. Nu! Fiinţele au fost create cu o structură naturală potrivit firii lor şi au fost aduse la viaţă având desăvârşite toate mădularele; se îmbolnăvesc atunci când îşi pierd starea naturală de vieţuire; îşi pierd sănătatea sau printr-o vieţuire rea, sau dintr-o pricină oarecare ce aduce îmbolnăvirea trupului. Deci Dumnezeu a făcut trupul, nu boala; a făcut sufletul, nu păcatul; sufletul se înrăieşte când se îndepărtează de starea lui naturală!
– Dar în ce constă pentru suflet binele pe care îl avea înainte de a se înrăi?
– În aceea că era aproape de Dumnezeu şi unit cu El prin dragoste. După ce sufletul a căzut din această stare, a fost stricat de fel de fel de boli.
– Dar, pe scurt, pentru ce sufletul primeşte răul?
– Pentru că este înzestrat cu voinţă liberă, unul din titlurile de glorie ale fiinţelor înzestrate cu raţiune. Slobod de orice constrângere şi creat de Creator. Cu voinţă liberă – pentru că a fost făcut după chipul lui Dumnezeu -, sufletul concepe binele, cunoaşte desfătarea ce vine din săvârşirea binelui; are capacitatea şi puterea de a-şi păstra starea sa naturală, dacă stăruie în contemplarea binelui şi în desfătarea bunătăţilor spirituale; dar are şi capacitatea de a se îndepărta uneori de bine; aceasta i se întâmplă când, săturat de desfătările cele duhovniceşti, ca îngreunat de somn şi alunecat de la cele de Sus, se amestecă cu trupul, spre a se desfăta cu plăceri ruşinoase.
Sfântul Vasile cel Mare, din Omilii şi cuvântări
Continuare: https://manastireasuruceni.md/articole/3-nu-socoti-pe-dumnezeu-autor-al-existentei-raului-raul-nu-este-decat-lipsa-binelui.html