Omul, atunci când se îndepărtează de Dumnezeu, este bolnav duhovnicește. Sănătatea adevărată a omului este cea în care a fost creat de Dumnezeu. El l-a făcut pe om după chipul Său, ca să strălucească și să fie condus spre asemănarea cu El, adică spre comuniunea deplină cu Dumnezeu.
Adam și Eva au păcătuit, iar noi, la rândul nostru, cădem în păcat. Prin expresia „după chipul Său” se înțelege mintea omului – partea rațională și înțelegătoare, care, prin păcat, se întunecă. Aceasta este, de fapt, boala duhovnicească.
Îndepărtarea omului de Dumnezeu este o boală sufletească profundă, care, desigur, se reflectă și în trup. În om există o unitate tainică între suflet și trup – ele nu sunt separate, ci se influențează reciproc.
Așadar, omul care se îndepărtează de Dumnezeu este bolnav. Dar a venit Hristos să vindece această boală, să dăruiască omului sănătate adevărată. El ne cheamă, prin pocăință, să ne întoarcem și să ne unim din nou cu El.