Trebuie să spunem că în Biserică nu se schimbă caracterul omului. Rămâi așa cum ești, te sfințești doar. Pleacă patimile și păcatul, fuge răul din sufletul tău, dar rămâi același care ești. Și nu numai că rămâi același, dar afli și sinele tău adevărat. Așa cum spune Sf. Ap. Pavel în altă parte că Dumnezeu transformă măslinul sălbatic în măslin roditor. Și Gheronda spunea că nu-l transformă într-un portocal sau într-un păr, [ci] îl face măslin, un măslin roditor. Omul slăbănog, rămâne slăbănog. Și sfânt să fie, tot slăbănog va rămâne, dar e puternic în Hristos. Cel care are în caracterul său anumite trăsături, așa cum ne spunea Sf. Paisie: „Dacă cineva este vorbăreț, va deveni un Sfânt vorbăreț. Vorbește întruna despre Dumnezeu.” Sfântul tăcut nu va deveni vorbăreț, el e tăcut, tace pentru Hristos. Și unul o face pentru Hristos, și altul o face pentru Hristos. Cel energic rămâne energic. Cel liniștit, cel blând, cel ce evită să iasă în evidență, va rămâne așa cum este. Pleacă patimile, se îndepărtează păcatul și rămânem cu caracterul pe care îl avem. De aceea nu avem un tipar al „bunului creștin” , să spunem.