Cei mai mulți oameni cred în Învierea lui Hristos, dar foarte puțini sunt cei ce o au și o văd în chip curat; cei ce n-au văzut-o, însă, nici nu se pot închina lui Iisus Hristos ca unui Sfânt și Domn, căci „nimeni, zice, nu poate să spună că Iisus este Domn decât numai în Duhul Sfânt” (I Cor. 12, 3), și altundeva: „Duh este Dumnezeu și cei ce se închină Lui trebuie să I se închine în Duh și Adevăr” (Ioan 4, 24). Căci nici preasfântul cuvânt, pe care-l avem acum în fiecare zi în gură, nu spune: „Învierea lui Hristos crezând”, ci: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui sigur fără de păcat”. (Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog)
Numeroși credincioși s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a se ruga împreună cu obștea monahală la Sărbătoarea Luminii – Lumina Preasfintei Treimi, Lumina necreată, neapusă și neapropiată, pogorâtă în lume prin Mântuitorul Hristos, «Lumina lumii» (In. 8,12). Slujba Învierii a fost oficiată de soborul preoțesc al așezământului, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de corul maicilor mănăstirii.
În această sfântă noapte primim vestea cea mare: moartea nu mai are putere asupra Vieții. Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului a biruit moartea și a dăruit întregii omeniri o viață nouă, plină de Lumină pe care lumea nu o cunoscuse până atunci, Lumina adevărului dumnezeiesc și veșnic. Hristos, Mântuitorul nostru, Cel răstignit și omorât pentru păcatele întregii omeniri, înviază, punând un nou început existenței noastre și redându-i sensul prevăzut de Dumnezeu, sens ale cărui împliniri sunt mântuirea și îndumnezeirea.
„Învierea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istorie. Este ceea ce diferențiază creștinismul de orice altă religie. Celelalte religii au capi muritori, în vreme ce Capul Bisericii este Hristos, Care a înviat din morți. Învierea lui Hristos a însemnat înnoirea firii omenești, replămădirea neamului omenesc și trăirea realității eshatologice. Nu putem vorbi despre Înviere în afara Răstignirii, deoarece Răstignirea și Învierea sunt cei doi poli ai vieții mântuitoare, așa cum se cântă în Biserică: «a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui» sau: «Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și sfânta Învierea Ta o slăvim”, subliniază Înaltpreasfințitul Hierotheos Vlachos.
Mântuitorul Hristos a zdrobit puterea iadului și ne-a trecut pe toți de la moarte la viață. De aceea, în noaptea de Paști, „prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începutul altei vieți, cea veșnică” (Canonul Învierii), căci harul mântuitor „s-a arătat acum prin venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și nemurirea, prin Evanghelie” (II Timotei 1,10). Hristos, Mielul blând și nevinovat, S-a răstignit pentru noi, dăruind omenirii, în chip desăvârșit, bucuria și lumina Învierii, ca biruință asupra întristării morții și asupra întunericului păcatului.
Această biruință este oferită tuturor oamenilor. Celor care o primesc cu credință, El le făgăduiește viața veșnică și sălășluirea împreună cu El în Împărăția cerească. Totuși, Domnul nu silește pe nimeni să primească această biruință, cu toate că are un preț atât de scump. Ne lasă libertatea de a alege, dacă o primim sau nu.
„Veniţi toţi, fraţii mei, veniţi mai aproape de Hristos Cel Înviat şi Cel care Înviază, şi El vă va slobozi pe voi din moarte şi din frica de moarte. Veniţi, toţi cei care trăiţi sub ruşinea păcatelor voastre, săvârşite în chip deschis sau în ascuns. Apropiaţi-vă de Izvorul de apă vie, care vă spală şi vă curăţeşte şi care poate să facă din vasul cel mai murdar vasul mai alb decât zăpada. Veniţi, toţi cei care căutaţi sănătatea, puterea, frumuseţea şi bucuria. Iată, Hristos Cel Înviat este Izvorul tuturor acestora. El vă aşteaptă cu milă şi cu dragoste aprinsă, voind ca nici unul să nu se piardă. Închinaţi-vă înaintea Lui, în trup şi în suflet. Uniţi-vă cu El cu toată mintea şi cu gândurile voastre. Îmbrăţişaţi-L din toată inima voastră. Nu aduceţi slavă înrobitorului, ci Eliberatorului; nu vă uniţi cu pierzătorul, ci cu Mântuitorul; nu îmbrăţişaţi pe cel străin, ci pe Rudenia voastră cea mai apropiată şi pe Prietenul vostru cel mai drag,” ne îndeamnă Sfântul Nicolae Velimirovici.
Să ducem, așadar, cu noi această lumină, nu doar în lumânările aprinse, ci și în sufletul nostru, aprins de credință, de nădejde și de dragoste. Să păstrăm vie bucuria acestei nopți sfinte, nu ca pe o emoție trecătoare, ci ca pe o chemare lăuntrică la înnoire, la trăirea în Hristos și împreună cu Hristos.
Fie ca Învierea Domnului să nu rămână doar o Sărbătoare calendaristică, ci o lucrare vie în inimile noastre, care să ne transforme în oameni ai luminii, ai păcii și ai milostivirii. Iar viețile noastre, trăite în bunătate și iertare, să fie mărturie vie că Hristos a înviat și Viața a biruit moartea.
În cadrul Sfintei Liturghii o mare parte dintre credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prot. mitr. Victor Ceresău a dat citire Pastoralei ÎPS Părinte Mitropolit Vladimir la Învierea Domnului.