„Duhul Sfânt vine atunci când suntem receptivi. Nu constrânge. Se apropie atât de blând încât putem chiar nici să nu-L băgăm de seamă. Dacă L-am cunoaşte pe Duhul Sfânt, ne-am cerceta pe noi înşine în lumina învăţăturii Evangheliei spre a detecta orice altă prezenţă care L-ar putea împiedica să intre în sufletele noastre. Nu trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să ne silească fără consimţământul nostru. Dumnezeu îl respectă şi nu-l constrânge pe om. Este uimitor felul în care Dumnezeu Se smereşte înaintea noastră. Ne iubeşte cu o iubire afectuoasă, nu din înălţime, nu cu condescendenţă. Şi atunci când ne deschidem inimile către El, suntem copleşiţi de convingerea că El este într-adevăr Tatăl nostru. Atunci sufletul Îl adoră în iubire.” (Sfântul Sofronie Saharov)
A doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh Biserica Ortodoxă Îl prăznuieşte pe Sfântul Duh, a treia Persoană a Sfintei Treimi, după cum ne indică Penticostarul la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii :”Întru această zi, prăznuim pe însuşi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu…”. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie de Ziua Sfântului Duh a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la slujba de Sărbătoare.
Simbolul Credinţei ne dezvăluie învățătura ortodoxă despre Duhul Sfânt: (cred) „și întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin Prooroci”. Duhul Sfânt este „Domnul de viaţă făcătorul”, este Cel Ce pregăteşte creaţia pentru a veni la viaţă. „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facere 1, 2). El S-a pogorât în ziua Cincizecimii peste Sfinţii Apostoli, dând naştere Bisericii şi sfinţind prin Sfintele Taine pe toţi cei ce devin creştini prin Botez. Numai unde suflă Sfântul Duh se naşte viaţă şi viaţa cea nouă: „Ce este născut din trup, trup este şi ce este născut din Duh, duh este… Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul” (Ioan 3, 6;8).
„Atunci când vine Sfântul Duh, El ne uneşte cu Hristos, ne face să pătrundem în Trupul lui Hristos, face din noi părtaşi ai Împărăţiei, ai Preoţiei şi ai Prorociei lui Hristos. Căci Sfântul Duh, fiind Viaţa Dumnezeiască, este cu adevărat Viaţa lui Hristos. El este, în chip unic, Duhul Lui. Hristos, dându-ne nouă a Lui Viaţă, ni-L dă pe Duhul Sfânt. Iar Duhul Sfânt, pogorându-Se asupra noastră şi rămânând întru noi, ni-L dă pe Cel a Cărui Viaţă este. Acesta este darul Sfântului Duh, aceasta este semnificaţia Cincizecimii noastre personale în Sfânta Taină a mirungerii. El ne pecetluieşte – adică ne face, ne descoperă, ne adevereşte – ca fiind mădulare ale Bisericii, Trup al lui Hristos, cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, părtaşi ai Sfântului Duh. Iar prin această pecete ne dă, cu adevărat, propria noastră identitate. Vrea să fim, descoperind adevărata noastră personalitate şi, aşadar, unica noastră plinire,” ne spune Părintele Alexander Schmemann.
Duhul Sfânt este Cel Care desăvârşeşte orice lucrare dumnezeiască îndreptată spre lume, deci şi lucrarea mântuirii noastre. Este Cel Care ne dezvăluie adevărul despre noi înșine. Numai în Duhul Sfânt ne putem vedea pe deplin propriul egoism, propriile inconsecvențe, propriul hău al păcatelor.
„Vino, lumină adevărată. Vino, viață veșnică. Vino, taină ascunsă. Vino, comoară fără nume. Vino, fericire nesfârșită. Vino, lumină neînserată. Vino, alinare a tuturor celor ce așteaptă mântuirea. Vino, Tu, pe Care atât Te-a dorit și Te dorește mult chinuitul meu suflet, Tu, Care m-ai despărțit de toate cele ale lumii și Care m-ai învrednicit să Te doresc pururea! Vino, suflarea și viața mea, vino, mângâiere a sărmanului meu suflet, vino, bucuria, slava și nesfârșita mea dulceață!”. (Rugăciune către Preasfântul Duh a Sfântului Simeon Noul Teolog)