Martirii n-au mers înspre jertfă, înspre a-și dărui viața lui Hristos, din curaj, ci din dragoste… (Sfântul Nicolae Cabasila)
La data de 27 iulie /9 august Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. Sfânta Liturghie oficiată în cinstea Sfântului Pantelimon a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la slujba de sărbătoare. Cu prilejul sărbătorii, credincioșii au avut posibilitatea să se închine la părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, păstrate în Biserica așezământului monahal.
Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 284 la Nicomidia din părinții Eustorgios, senator păgân, și Evula, care era creștină. Părinții săi i-au dat numele de Pantoleon, care în traducere înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”. Tatăl său era păgân și se închina idolilor, iar mama sa era o creștină evlavioasă, care i-a sădit cu mare grijă tainele credinței și bunele deprinderi creștine. După trecerea la Domnul a mamei sale, a fost încredințat spre educație lui Eufrosin, medic de renume. Sub îndrumarea acestuia, Pantoleon ajunge la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale, astfel încât împăratul Maximian, care îi remarcase calitățile, intenționa să îl ia la palat. Îl aștepta o carieră strălucită la curtea imepială, însă viața sa se schimbă radical atuci când îl întâlnește pe bătrânul preot Ermolae, care i-l descoperă pe Marele și Adevăratul Vindecător Iisus Hristos. În sufletul tânărului medic se naște credinţa în Mântuitorul Hristos, care sporeşte și mai mult, când prin rugăciunea sa către Domnul Hristos învie un copil mort, muşcat de o viperă.
Tânărul Pantelimon primește Taina Botezului și devine creștin, devine al lui Hristos, nu parţial, nu cu jumătăţi de măsură, ci cu toată ființa sa. Întreaga sa viață o dăruiește lui Hristos. Când împăratul Maximian află că Panelimon a vindecat un orb, îi cere să se lepede de credinţa creştină, de Cel în numele Căruia vindeca. Stând „cu trupul înaintea împăratului pământesc, cu inima stătea înaintea Impăratului ceresc,” ne spun scrierile hagiografice. Aşa ar trebui să ne raportăm şi noi faţă de Hristos, inima noastră ar trebui să fie mereu îndreptată spre El.
Să învățăm din viaţa Sfântului Pantelimon, cel care şi-a dăruit toată viața lui Hristos, să nu ne trăim credința doar la nivelul adoptării exterioare a unor atitudini, fără o schimbare lăuntrică. A fi credincios înseamnă „să fii îndragostit de Hristos. Iar atunci când cineva trăiește în acest chip, toate celelalte sunt amănunte. Când cineva este îndrăgostit nu-l mai interesează ce spune lumea. Trăiește beția dragostei. Cine este îndrăgostit de Dumnezeu toate celelate lucruri le dă la margine. Nu este nesimțitor față de lume și față de istorie; toate le înțelege însă este sensibil față de veșnicie. Are o altă viață lăuntrică, pe care ceilalți nu o înțeleg,” după cum menționează IPS Hieroteos Vlachos.
Sfântul Pantelimon să ne inspire pe toți să Îl iubim pe Dumnezeu așa cum el L-a iubit.
După săvârșirea Sfintei Liturghii a fost oficiată Taina Sfântului Maslu, Taină care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea trupului cu untdelemn sfinţit, împărtăşeşte credincioşilor harul dumnezeiesc pentru tămăduirea bolilor trupeşti şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi întărirea sufletului.
Sfinte Mare Mucenice şi Tămăduitor Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!