„Dacă diavolul nu prigonea pe creştini şi n-ar fi pornit război împotriva Bisericii, n-am fi avut mucenici. Iar dacă n-ar fi fost mucenici, viaţa noastră ar fi fost tristă şi fără Sărbătoare. Căci ce este egal în valoare cu aceste Sărbători? Adevărata evlavie este de a te închina şi de a cinsti pe cei care au suferit cu răbdare patimi pentru Domnul, şi care s-au pregătit pentru cea mai mare primejdie, moartea. Sfinţii mucenici au ajuns corifei şi înainte stătători. Oameni nemuritori din pricina vieţii lor frumoase, veşnic vii, pentru că au dispreţuit viaţa, au schimbat sângele lor cu împărăţia cerească şi au declarat corpul cel ispititor, binefăcător sufletului.” (Sfântul Cuvios Asterie, episcopul Amasiei)
Biserica Ortodoxă îl cinsteşte la data de 26 octombrie/8 noiembrie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Sfânta Liturghie oficiată în cinstea Sfântului Dimitrie a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la slujba de Sărbătoare.
Mulți dintre martirii Bisericii primare au fost duși în arene, dați spre mâncare fiarelor, schingiuiți și uciși. Toate aceste chinuri cumplite erau declanșate cu intenția ca, în urma suferinței cumplite, să renunțe la credința în Hristos. Însă ei mergeau la moarte ca la nuntă. Pentru ei faptul de a-şi da viaţa pentru Hristos nu însemna altceva decât o logodire cu El. Asemenea a fost și martiriul Sfântului Dimitrie, cel care L-a iubit pe Hristos mai mult decât propria viață. El a trăit cu trupul și sufletul cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru!” (Rom. 8, 38-39)
În omilia sa la Sărbătoarea Sfântului Mucenic Dimitrie, Sfântul Grigorie Palama zice: „Îmi vine să spun despre Dimitrie ceea ce spune dumnezeiescul Pavel despre Hristos: Marele Dimitrie îşi arată dragostea faţă de noi prin aceea că fiind noi încă neputincioşi, el, «la timpul hotărât, a murit pentru cei necredincioşi» (Rom. 5, 6), desigur, prin Harul şi urmând Stăpânului său.”
Noi, cei de astăzi, vrem să aparținem lui Hristos, dar fără să suferim, fără să ne îmbolnăvim, fără să ne întristăm, fără să ne chinuim. Vrem să ne rugăm și încercările să plece îndată, să ne însătoșim imediat. Însă fără osteneală, fără jertfă, este cu neputinţă schimbarea şi transfigurarea noastră. Sfântul Iustin Popovici spune că Hristos este repetat în fiecare Sfânt. Hristos poate fi repetat în fiecare dintre noi, atunci când suntem uniţi cu El, când împreună cu El purtăm durerile, când cu El împreună iertăm, iubim, răbdăm și ne rugăm: Vie, Doamne, Împărăţia Ta! Iar atunci când ne simțim slabi și neputincioși de a ne continua calea, să ne rugăm Sfinților, care mereu sunt gata să ne conducă la Hristos, ajutându-ne să învingem tot ceea ce uneori ni se pare de neînvins.
Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!