De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea înălţându-ţi-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ţi cugetare la cele înalte, insuflate de Dumnezeu şi jertfelnic Dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toţi Dumnezeiasca iertare. (Condacul Sfântului Spiridon)
În fiecare an, la 12/25 decembrie, Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte pe cel care s-a arătat apărător al dreptei credinţe şi făcător de minuni, Sfântul Spiridon, Episcopul Trimitundei. Cântările bisericeşti ne îndeamnă să-l cinstim cu „duhovnicească prăznuire” pe „minunatul Spiridon, odorul cel dumnezeiesc al arhiereilor, izvorul minunilor pururea curgător, lăcaşul Sfântului Duh, marea tămăduirilor cea minunată şi nedeşertată, turnul Bisericii cel tare şi neclintit, întărirea cuvioşilor cea adevărată şi luceafărul lumii cel mult luminos”.
Cântările îl numesc „Spiridon cel înţelept, cel blând şi simplu, cel întreg şi fără răutate”. Multe irmoase cântă frumuseţea lui morală, caracterul liniştit şi „lesne iertător” al sfântului: „în pământul celor blânzi ajungând, părinte, ca un blând şi milostiv şi curat făcându-te”; „fără de răutate, drept, blând, milostiv şi răbdător, primitor plin de dragoste de străini, ierarh preasfinţit şi cu evlavioasă înţelepciune împodobit”.
PS Ignatie, Episcopul Hușilor ne spune: „Astăzi sărbătorim pe unul dintre cei mai minunați și frumoși Sfinți, pe Sfântul Ierarh Spiridon. Toată viața lui a fost una de simplitate, de dragoste față de semeni și de credință puternică în Dumnezeu. El a fost un om simplu, a fost păstor. Era însă un om extrem de milostiv, foarte atent cu cei sărmani! Avea o credință pe care noi cei de astăzi nu o mai putem înțelege. (…) Așa sunt oamenii lui Dumnezeu, în viața lor totul este minunat și de neînțeles pentru mintea noastră, îngustă în cele duhovnicești, și pentru inima noastră, care nu înțelege cum lucrează Dumnezeu. A trăit ca un om înțelept, răscumpărând vremea, având conștiința că zilele sunt grele. El a aplicat cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, că zilele sunt rele” (Efeseni 5, 8-19).”
Sfântul Spiridon rămâne unul dintre marii Sfinți ai perioadei de început a Bisericii, ai acelui veac numit pe drept cuvânt „de aur”, la a cărui strălucire a contribuit și el prin vindecări, prin smerenie și prin lucrarea lui Dumnezeu arătată prin mâinile sale.
Toate acestea nu pot fi înțelese fără a privi la credința vie care i-a luminat întreaga viață, credință despre care vorbește IPS Hierotheos Vlachos: „Sfântul Spiridon avea o credinţă vie; pe aceasta o mărturisea, prin aceasta făcea minuni, această credinţă l-a făcut Sfânt, această credinţă a făcut din trupul lui sfinte moaşte, aceasta l-a arătat Sfânt în Biserică şi pentru aceasta este cinstit ca Sfânt. Suntem chemaţi să trăim credinţa ca viaţă, ca părtăşie cu Dumnezeu. Lumea s-a săturat de vorbe goale, de verbalism teologic fără măsură; lumea vrea oameni arzând de această credinţă vie, care să biruiască toate duhurile vicleniei.”
Să-l rugăm pe Sfântul Ierarh Spiridon să ne ajute pe toți, ca, pentru rugăciunile sale, Bunul Dumnezeu să ne dăruiască și nouă darurile care i-au împodobit viața: credința lucrătoare, dragostea slujirii, atenția față de semeni și inima curată, care îl apropie pe orice om de Dumnezeu.
Sfinte Ierarhe Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
