Apostole al lui Hristos de Dumnezeu iubite, grăbeşte de izbăveşte pe poporul cel fără de răspuns. Că te primeşte când cazi către El, Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptu-I; pe Care roagă-L, de Dumnezeu cuvântătorule, şi norul păgânilor cel pus asupra noastră să-l risipească, cerându-ne nouă pace şi mare milă. (Troparul Sfântului)
La 26 septembrie/09 octombrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea mutării la Domnul a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul.
Sfântul Ioan Evanghelistul a fost cel mai tânăr dintre cei doisprezece Apostoli; avea cam 25 de ani când a fost chemat la apostolie. A fost unul dintre Apostolii cei mai apropiaţi ai Domnului Iisus, şi în Evanghelia sa, se numeşte „ucenicul pe care îl iubea Iisus“ (Ioan 21, 20). El este cel care s-a rezemat pe pieptul lui Hristos la Cina cea de Taină şi singurul ucenic care l-a însoţit pe Hristos în noaptea cea neagră a patimilor Sale. Iubirea lui faţă de Mântuitorul Hristos l-a făcut martor trădării, bătăilor, batjocurii, suferinţei şi morţii Domnului, alături de Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi de femeile mironosiţe. Este și ucenicul căruia Domnul, când era răstignit pe Cruce, i-a încredinţat-o pe Preacurata Sa Maică.
Sfantul Ioan Evanghelistul este acela care a descoperit omenirei, ca „Dumnezeu este iubire,” după cum ne spune și Fericitul Augustin, „Sfantul Ioan Evanghelistul mult a grait, dar aproape numai despre iubire”. Această învățătură o întâlnim și în cele trei epistole ale sale: „Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem.” (I Ioan 4, 7-9).
Când iubim pe cineva în mod deosebit, indiferent câte piedici sunt, câtă durere simţim în sufletul nostru, nu capitulăm niciodată, pentru că în sufletul nostru, plin de dragoste, este acea „dragostea care nu cade niciodată.” Așa a fost dragostea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan pentru Dumnezeu, dar și pentru oameni.
Despre acest lucru ne spune și Sfântul Grigorie Palama: „Şi fiind printre Apostolii cei mai aleşi şi în chip deosebit fiind numit cel iubit, Ioan ne învaţă despre culmea virtuţilor, adică despre iubire, zicând că Însuşi Dumnezeu este iubire, fiindcă Dumnezeu îl are pe cel ce are iubire şi cel care rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în acela în care rămâne iubirea. Însă arată şi că lucrarea iubirii în noi este îndoită, împărţind-o pe aceasta în chip nedespărţit, adică în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, învăţând că acestea două stau împreună una prin cealaltă şi numind mincinos pe cel care crede că poate avea numai una din ele. Căci zice că semnul iubirii faţă de Dumnezeu este păzirea cuvântului Său şi a poruncilor Sale, după cum Însuşi Domnul a învăţat zicând: „Cel ce Mă iubeşte va păzi poruncile Mele” şi „Aceasta este porunca Mea, să vă iubiţi unul pe altul, căci întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.”
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan să ne ajute să reușim și noi să slujim cu smerenie lui Dumnezeu și să ne bucurăm de dragostea Sa pe care ne-o împărtășește cu atâta generozitate.