Biserica Ortodoxă o cinstește în fiecare an la 14/27 octombrie pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, cea pe care o simțim și o considerăm «Ocrotitoarea Moldovei», devenită una dintre stelele strălucitoare de pe bolta cerească, care luminează viețile celor ce o cheamă cu credință.
Sfânta Parascheva s-a născut în Epivata, în Tracia, aproape de Constantinopol, în prima jumătate a secolului al XI-lea, într-o familie de părinți credincioși, care au crescut-o în frica lui Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune. Se spune că pe când avea 10 ani, într-o biserică, Parascheva a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Impresionată, a dăruit hainele sale unei fetițe sărace, îmbrăcându-se ea cu cele rupte. Acest lucru l-a făcut de mai multe ori, neținând seama de mustrările părinților.
Deși zilele ei pe pământ au fost puține la număr, dragostea ei față de Dumnezeu a fost fără margini. Este greu de cuprins în cuvinte râvna copilei care a renunțat la toate pentru Hristos, a tinerei care s-a nevoit în mănăstire și în pustie, simțind bucuriile ce nu erau din lumea aceasta, pregătindu-și sufletul pentru Împărăția destinată celor curați cu inima.
În troparul ei ni se spune, atât de sugestiv și frumos, că a urmat pe Hristos și „lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.” O astfel de viețuire ne descoperă că Sfinții sunt icoane vii ale prezenței lui Hristos în Biserică. Această realitate este exprimată de Sfântul Dumitru Stăniloae: „Sfinții sunt importanți și prin ceea ce ne transmit: și anume Biserica vie, în spiritualitatea ei, în forța sa spirituală și exemplul lor. Îi venerăm pentru că sunt plini de Dumnezeu. Sunt oameni care au atins culmile cele mai înalte ale îndumnezeirii. Se interesează de uman așa cum se interesează de Hristos; sunt împreună cu Hristos așa cum sunt îngerii. Se spune că, împreună cu Hristos, îngerii au și ei un mare interes pentru mântuirea noastră. Sfinții, care sunt și oameni, o fac cu atât mai mult. Despre ei Sfântul Pavel spune că nu vor avea fericirea deplină decât împreună cu noi, când vom fi cu toții împreună. Ei se roagă pentru noi.”
Sfinții aceasta fac: ne arată calea — o alergare stăruitoare pe drumul îndepărtării de păcat și o luptă asiduă în eliminarea piedicilor pe care acesta le ridică pe calea noastră spre Împărăție.
Viața duhovnicească este, de fapt, un pelerinaj necontenit spre Împărăția cerurilor, urmând cuvântul Domnului: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6, 33). Pe acest drum, Sfinții Bisericii ne sunt călăuze și rugători, pentru că prin viața lor curată și slujirea lor sfântă au împlinit Evanghelia. Ei devin modele vii ale iubirii creștine și mijlocitori neobosiți înaintea tronului dumnezeiesc. Așa este și Sfânta Cuvioasă Parascheva, care, ca o mamă duhovnicească, îi adună pe credincioși în jurul ei, împlinind nevoile, alinând durerile și întărind credința.
Sfântă Cuvioasă Maică Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
