„Îngerii văzând intrarea celei preacurate s-au mirat, cum Fecioara a intrat în Sfânta Sfintelor. Ca de un Chivot însuflețit al lui Dumnezeu nicicum să nu se atingă mâna necredincioșilor, iară buzele credincioșilor fără tăcere glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige: Născătoare de Dumnezeu, bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine.” (Axionul Sărbătorii)
Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, prăznuită în acest an în Duminica XXV-a după Cincizecime, a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Intararea Fecioarei Maria în Templu reprezintă începutul pregătirii neamului omenesc pentru întruparea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu. Prin intrarea ei în Biserică neamul omenesc intră în linie dreaptă pe calea mântuirii sale.
Sinaxarul zilei ne spune: „Când a fost de trei ani, Prunca Maria a fost luată de părinții ei și au dus-o ca în ziua de astăzi la Templu. Și plinindu-și făgăduința au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu, Celui Ce le-a dăruit-o”. La fel ca majoritatea Sărbătorilor închinate Maicii Domnului, Intrarea în Biserică nu își are fundamentul în Sfânta Scriptură. Cu toate acestea, numeroşi Sfinți Părinți fac referire la ea. De exemplu, Sfinții Atanasie al Alexandriei, Grigorie al Neocezareii, Grigorie al Nyssei, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul şi Simeon Metafrastul amintesc de existența acestui moment din viața Fecioarei Maria.
Una din cele mai profunde tâlcuiri ale teologiei isihaste pe care a trăit-o Maica Domnului în Sfânta Sfintelor a făcut-o Sfântul Grigorie Palama: „Fecioara viețuia într-un loc rupt de lume ca și cum ar fi fost în Rai sau, mai bine zis, ca în curțile cerești, fiindcă Sfânta Sfintelor era un chip al acestora. Ducea o viață neîmpovărată, lipsită de griji și de tulburări, slobozită de întristare, fără vreo părtășie cu patimile, mai presus de plăcerea care este nedespărțită de durere. Trăia numai pentru Dumnezeu, văzută numai de El, hrănită de El, păzită numai de El, care avea să Se sălășluiască între noi prin ea. Privea numai la Dumnezeu, desfătându-se de El și așteptându-L fără încetare.”
Vorbind despre viața Fecioarei Maria în Sfânta Sfintelor, IPS Hieroteos Vlachos menționează: „Viața Maicii Domnului în Templu era asemenea celei a lui Adam în rai înainte de cădere. Trăia numai pentru Dumnezeu. (…) Era cuprinsă de milă pentru neamul omenesc și vrând să afle leacul și antidotul pentru pătimirea sa, a înțeles că trebuia să se întoarcă cu ”toată mintea spre Dumnezeu.” Iar prin întoarcerea minții spre Dumnezeu și rugăciunea minții neîncetată, ea a luat asupra-și să mijlocească pentru noi, să-L silească pe Cel cu neputință de silit și să-L atragă spre noi, pentru ca El să oprească pornirea năvalnică a răului și lumina Lui să strălucească lumii, tămăduind boala omului și refăcând legătura dintre făptură și Făcător.”
Fecioara Maria s-a născut asemenea tuturor oamenilor, nu s-a pogorât din Cer. Dar numai ea, dintre toți oamenii din veac, „a stat împotrivă a toată răutatea de la început până la sfârșit și a dat înapoi lui Dumnezeu neîntinată frumusețea cea dăruită nouă de El, folosindu-se de toată puterea și de toate armele puse într-însa”, ne spune Sfântul Nicolae Cabasila.
Sărbătoarea de azi ne cheamă să intrăm în Sfânta Sfintelor, care este Biserica noastră Ortodoxă, și să creștem în Ea, în măsura primirii harului, să ne asemănăm Maicii Domnului și să devenim biserici ale Sfântului Duh prin Sfintele Taine, devenind astfel fiii Tatălui nostru ceresc.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.