Când cineva dorește aceste sfinte simțiri și trăiri, cum este cu putință să nu le primească? Cum este cu putință să nu răspundă Dumnezeu? De aceea face această sinaxă liturgică. De aceea îi adună împreună pe îngeri, arhangheli, sfinți și păcătoși la liturghie, pentru ca sfinții să transmită sfințenia lor păcătoșilor, iar păcătoșii să transmită sfinților dorul lor de sfințenie, pentru ca să fie sfinții „cei ce vorbesc” cu noi. (Arhim. Emilianos Emilianos Simonopetritul)
La data de 10 iulie sărbătorim Aflarea moaștelor Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail, care se află la Mănăstirea Suruceni. Sărbătoarea a unit în duh de rugăciune obştea monahală și credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie. Atmosfera de rugăciune a fost înfrumuseţată de corul mănăstirii.
„Pe sfinţi nu îi comemorăm sau omagiem. Pe sfinţi îi cinstim. În primul rând, prin rugăciune, prin reflecţie asupra vieţii şi a faptelor minunate pe care ei le-au săvârşit”, ne spune PS Ignatie, Episcopul Hușilor. Îi cinstim pe Sfinți pentru că simțim prezența și lucrarea harului mântuitor în ei, fiindcă în această viață s-au încununat cu virtuți, făcându-se pentru noi exemple vii, pentru dragostea lor și grija ce ne-o poartă și pentru mijlocirea lor neîncetată către Hristos Domnul nostru, Cel ce voiește să ne mântuiască pe toți.
Pe Sfinții Bisericii îi simt prezenți credincioșii în viața lor duhovnicească atunci când se roagă cu credință în fața sfintelor icoane sau când se învrednicesc să se închine în locul unde se află sfintele lor moaște. Așa după cum se întâmplă și credincioșilor veniți să se închine moaștelor Sfântului Ierarh Dionisie, păstrate cu evlavie la Mănăstirea Suruceni. Personalitatea acestui Sfânt Ierarh al Bisericii are o frumusețe și măreție aparte, fiind înzestrat cu dumnezeieștile calități arhierești prezentate de Sfântul Apostol Pavel: „astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile.” Un păstor care a fost și rămâne pildă slujitorilor și credincioșilor prin sfințenie, pildă cu cuvântul, cu petrecerea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția (I Tim. 4, 13).
Sfântul Dionisie a fost un om cu un caracter șlefuit în lupte grele și mari, un om închinat Bisericii și neamului, cu singura grijă în lumea aceasta de a crește puterea duhovnicească a păstoriților săi prin cuvânt și pildă. „Eu n-am dat niciodată îndărăt, viaţa mea este un lanţ nesfârșit de lupte şi de biruințe. N-am luptat niciodată pentru interese personale. Şi de aceea am biruit totdeauna,” mărturisea el însuși despre sine. Această imagine a unei vieți închinate unei lupte sfinte, ne oferă curaj și putere pentru a ne putea parcurge propria cale către cetatea noastră din Cer.
Numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. După Sfânta Liturghie a fost oficiat un Tedeum de mulțumire.
Sfinte Ierarhe Dionosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!