„Pomenirea dreptului se face cu laude și binecuvântarea Domnului este peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea și muritorul care a cunoscut priceperea; că mai bună este îndeletnicirea cu aceasta decât vistieriile de aur și argint. Şi mai scumpă este decât nestematele; şi tot ce este de preţ nu este vrednic de ea.” (Pilde 10, 7; 3, 13-15)
„Eu am zis: «Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt»” (Ps 81, 6), mărturisește Psalmistul David. Starea de fii ai lui Dumnezeu înseamnă dobândirea harului dumnezeiesc, omul devenind „dumnezeu după har”, iar nu după fiinţă, aşa cum numai Unul Dumnezeu este. Dar dacă El este desăvârşit, atunci şi omul poate să se desăvârşească prin unire cu El, după cuvântul Mântuitorului: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru din ceruri desăvârşit este” (Mt 5, 48). Dacă Dumnezeu este sfinţenie, atunci şi omul, prin unire cu El, devine sfânt după har. Acest lucru îl adeveresc Sfinții Bisericii noastre. Unul dintre aceştia este Sfântul Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetății Albe-Ismail.
La 10 iulie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Aflarea moaștelor Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, ale cărui sfinte moaște se află la Mănăstirea Suruceni. Cu acest prilej, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Filaret, Episcop de Căpriana, împreună cu un sobor de preoți, în prezența obștii monahale și a credincioșilor veniți să-l cinstească în rugăciune pe Sfântul Ierarh Dionisie.
După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Filaret a adresat un cuvânt de învățătură celor prezenți. Ierarhul a îndemnat credincioșii să tindă neîncetat spre Împărăția lui Dumnezeu, scopul pentru care a fost zidit omul, arătând că viețile Sfinților ne descoperă calea spre dobândirea ei. În acest sens, a arătat că Sfântul Ierarh Dionisie, dăruindu-se pe deplin lui Dumnezeu, rămâne pentru noi o pildă vie de credință, smerenie și slujire jertfelnică.
Viața Sfântului Ierarh Dionisie adeverește cuvintele Sfântului Dumitru Stăniloae despre chipul omului care dobândește sfințenia: „Prin smerenia sa, Sfântul trece aproape neobservat, dar el se face totdeauna prezent când e nevoie de sprijin, de mângâiere, de încurajare. El rămâne alături de cel pe care toți l-au părăsit. Pentru el, nici o greutate nu este de netrecut, nici o piedică de neînvins, când e vorba de a scoate pe cineva dintr-o situație disperată. Pentru fiecare, el devine un apropiat, cel care te înțelege cel mai bine, cel care te face să te simți în tihnă alături de el și, în același timp, te face să-ți vezi propriile insuficiențe morale și păcate pe care eviți să le privești. Sfântul te copleșește prin măreția simplă a curăției sale și prin căldura bunătății și atenției lui; el produce în noi rușinea de a avea un nivel moral atât de jos, de a fi desfigurat umanitatea în noi, de a fi necurați, artificiali, plini de duplicitate, de meschinărie.”
Potrivit Sfântului Ioan Damaschin, îi cinstim pe Sfinți ca pe unii care sunt „uniți cu Dumnezeu după alegerea voinței și Îl primesc pe Acesta să locuiască în ei și, prin părtășia cu El, ei se fac prin har ceea ce este El prin fire”. Tocmai de aceea, Sfântul nu pune înainte propriul sine, ci caută întotdeauna voia lui Dumnezeu, căreia i se dedică cu o ascultare deplină. Trăind în această lume și asumându-și îndatoririle și responsabilitățile vieții pământești, el se poartă ca un cetățean al cerului, căutând să rămână ascultător de Dumnezeu. Astfel dobândește puterea de a se ridica deasupra trecătoarelor ispite ale lumii și de a se apropia de adevărata desăvârșire, de sfințenie și de comuniunea cu Dumnezeu.
Privind la viața sfântă a Sfântului Ierarh Dionisie, să tindem s-o urmăm, pentru a împlini scopul pentru care am fost zidiți: dobândirea sfințeniei. După cum spune monahul Moise Aghioritul, sfințenia este „adevăratul echilibru, adevărata sănătate, relația esențială cu Dumnezeu. Sfințenia nu este altceva decât ascultarea de porunca lui Dumnezeu de a deveni sfinți, așa precum El este sfânt. Împlinirea vrerii lui Dumnezeu este sfințirea noastră. Sfințenie înseamnă să Îl urmezi pe Hristos și în Ghetsimani, și pe Golgota. Sfințenia nu se transmite, nu se dobândește doar prin lecturi și lungi discuții prin saloane. Ești chemat să dai sânge, ca să primești duh. Să te nevoiești cu stăruință și răbdare, pentru a birui fiara sălbatică a iubirii de slavă și de bani prin iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni, iubirea de frați, iubirea de fii și prin viața virtuoasă.”
Numeroși credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. După Sfânta Liturghie a fost săvârșit un Te Deum de mulțumire.
La final, Preasfințitul Filaret a binecuvântat obștea și pe toți credincioșii prezenți, mulțumindu-le pentru rugăciunea înălțată împreună și îndemnându-i să aducă roade vrednice de pocăință, urmând pilda vieții Sfântului Ierarh Dionisie, ierarh blând, înțelept și iubitor de Dumnezeu.
În încheiere, cei prezenți au participat la o agapă organizată de obștea Mănăstirii.
Sfinte Ierarhe Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
